Proverbele românilor din România,
Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol.III, de Iuliu A. Zanne (pag. 61-63).
București 1899
Cămașă
1.
Cămeșă de socră fără de mânici și fără de gură.
Se dzice de o trebă făcută de mântuelă,
fără tragere de inimă, ne-isprăvită.
2.
Până va eși cui-va cămașa prin ismene (A. Pann).
Se dzice pentru cei cari beu până se
îmbată.
3.
Par'că am uscat cămeși la acelaș sore.
a) A trăi împreună, a ave aceleași
interese.
b) A se înrudi.
4.
O făcut cămeșa ismene.
a) Și-a greșit planul, n'a isbutit într'o
trebă.
b) A ajuns din cal, măgar.
5.
Îl strînge cămașa.
Nu pote să facă sau să spunî ce-va din mai
multe pricini.
6.
A'și rupe cămașa (cămeșa).
A ave un mare necaz. Se dzice de cei
ciudoși.
7.
Ca pe mâneca cămeșei.
Adică forte ușor.
8.
S'a uitat pe gura cămeșii.
Adică îi merge reu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu