Renumita interpretă Sofia Vicoveanca este și actriță de film, și poetă

File vechi de calendar chișinăuian

Sofia Vicoveanca s-a născut la data de 23 septembrie 1941, în comuna Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de orașul Cernăuți (astăzi în Ucraina), primind la naștere numele de Sofia Fusa. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa.

Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat în comuna Vicovu de Jos, unde și-a petrecut copilăria. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-și numele de scenă Sofia Vicoveanca.

Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959, ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc.

Numele de scenă a fost ales deoarece directorul ansamblului artistic unde era angajată a considerat că numele Sofia Fusa nu avea rezonanță artistică și astfel a numit-o Vicoveanca (de la zona de proveniență).

Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în aprilie 2001, la vârsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul Zori noi din Suceava, devenit după decembrie 1989 Crai Nou. Împreună, cei doi au un fiu. D-nul Micu a fost cu 10 ani mai mare ca soția sa.

Interpreta a susținut spectacole cu diferite formații artistice în țară și în străinătate, făcând turnee în Israel, Portugalia, SUA, Franța, Danemarca, Germania, Iugoslavia ș.a. De la sfârșitul anilor 80 vine des la Chișinău. A participat la Marea Adunare Națională de la Lunga, Dubăsari.

Sofia Vicoveanca a jucat și în câteva filme românești, dovedind un real talent actoricesc. A publicat trei volume de versuri: ”Dureri ascunse” (1996), ”Cu inima-n palme” (2004) și ”Taine în adânc păstrate” (2009).

Ea a primit titlul de Cetățean de Onoare al localităților Suceava, Rădăuți, Siret, Pojorâta, Ciocănești și Vicov (jud. Suceava), precum și al comunelor Ion Creangă din județul Neamț și Cicârlău, din județul Maramureș.

Astăzi, Sofia Vicoveanca sărbătorește 75 de ani!

O scaldă și-un capitol de carte

Obiectiv

Un buchet, în zi de septembrie

Fiecare-și are o zi, doar a sa

Astăzi, își sărbătorește Ziua de naștere colega noastră, Lucia Bacaliuc. O fire timidă, dar iubitoare de copii, încetul cu încetul, s-a înrolat în activitățile bibliotecii, aducându-și contribuția. Este inventivă, curioasă, îi plac jocurile, promovează lectura. Copiii au reușit s-o îndrăgească. Mulți ani, Lucia și câte mai multe inițiative, multă inspirație!

Cu drag, colectivul Bibliotecii Ovidius

Cântatul cocoșilor Anei

File vechi de calendar chișinăuian

Scriitoarea Ana Lupan s-a născut la 12 septembrie 1922 în satul Mihuleni, județul Orhei într-o familie de vrednici gospodari - Pavel și Nadejda Lupan, avându-l frate pe poetul Andrei Lupan, cu 10 ani mai mare.

Scriitoarea face parte din generația lui Ion Druță, a Ariadnei Șalari, a Verei Malev, a lui Ion C. Ciobanu, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc.

In anul 1950 absolvește școala agricolă din Cucuruzeni, aceeași școală pe care a absolvit-o în 1929 și fratele său, iar în 1960 învață la Cursurile superioare de pe lângă Institutul de literatură M. Gorki din Moscova.

Debutează în 1950. În anul 1955 îi apare culegerea de proză Drumul spre sat, iar peste doi ani, în anul 1957, vede lumina tiparului culegerea Lasă vântul să mă bată. În anul 1963 apare culegerea Flori de toamnă, iar în 1964 - Buruieni de dragoste. Scriitoarea își încearcă forțele și în genul dramatic și în anul 1966 iese de sub tipar culegerea Piese, unele dintre care au fost montate de teatrele din republică. În anul 1970 vine în atenție cititorilor cu culegerea de nuvele Toaca iernii.

Apoi, scrie lucrări epice de proporții: romanele-dilogii Țarină fără plugari, Regăsirea (1963,1974), romanele Neagră-i floarea de cireș (1977) și Vâltoarea (1988) care, în opinia distinsului critic literar Mihai Cimpoi, "prezintă un document uman răvășitor". În anul 1982 editează Scrieri alese în două volume.Operele ei au fost tălmăcite în limbile: chineză, engleză, slovenă, letonă, lituaniană, cazahă, uzbecă, cirghiză.

 în anul 1984, Anei Lupan i s-a decernat Premiul de Stat al R.S.S.M. În diferite perioade prozatoarea s-a învrednicit de mai multe distincții: Medalia Pentru vitejie in Muncă (1960), Ordinul Drapelul Roșu de Muncă (1974), Maestru al literaturii din R.M. (1995), Ordinul Gloria Muncii (1997). Ana Lupan a încetat din viață în anul 1998.

Din colecția Bibliotecii „Ovidius”: „Flori de toamnă” (Chișinău, 2002 și Chișinău, 2007).