Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de „Proverbele Românilor”, Vol. I

A fi om înseamnă a dispune de rațiune, doar că de cele mai multe ori noi ștergem din imaginea noastră prin faptul că nu folosim rațiunea exact acolo unde trebuie, căci vedem pe alții mai mult decât pe noi, îi criticăm fără să-i descoperim, fără să ascultăm argumente, ci doar bazându-ne că așa e neam de neamul lor.

Acest aspect al omului nu e o inovație, el se trage din trecut, de pe vremea străbunilor noștri, dar ar fi timpul să ne trezim și să ținem cont de proverbul:

Nu căutà ce am fost, ci te uită acum ce sunt. 

A.PANN, III,48. – HINȚESCU,62.

De obicei, noi stabilim o ipoteză despre oamenii din jurul nostru, fără a le-ncălța cizmele, fără a observa schimbările prin care au trecut, au evoluat.

Așa că omule, fie de azi, fie de ieri: Nu trebuĭe să judecĭ omul după némul din care se trage, după origina luĭ cât de prόstă, ci după valόrea luĭ personală, după locul pe care a sciut să și׳l dobândéscă.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de Proverbele Românilor, 

vol. II

Nivelul de evoluție al societății ne obligă să fim raționali, dar în spatele fiecărui om rațional se ascunde un sentimental.

   Ceea ce nu trebuie să uităm astăzi e că în trecut oamenii erau la fel, faptul că societatea a evoluat nu l-a degradat pe om, ci l-a făcut să observe cu cât a înaintat:

Capul le face, inima le trage.

G. Dem. Teodorescu, Poes. Pop.

p. 279 – Andrei Marinescu, înv. c.

Humele, J. Argeș

Argeș afirma că: „ Inima suferă adese-orĭ din pricina capului. Se maĭ ḑice când facĭ un lucru care nu’țĭ place, dar care ’l facĭ, fiind-că interesul  te silesce.”

    De aici, observăm că interesul atât atunci cât și acum domină omul, sfera materială, iar partea afectată e „inima” –spiritualul, ceea ce ne deosebește de ceilalți:

                                                  

           –Tacĭ, inimă, tacĭ

             Că tot tu le facĭ:

             Și bune, și rele,

                                                    Mai multe belele!

–Ba capul le face,

Inima le trage,

Oftéză și tace

Că n’are ce-I face!

                                                         Capul și Inima

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. I, de Iuliu A. Zanne (pag.7 - 9). București, 1885

ASTĂ-DZI

1.Pentru găina de mâne, oul de astă-dzi lasă (D. Cantemir)

Se dzice despre cei lacomi, cari pe nădejdea unor făgăduieli sau speranțe mari, însăindouiose, scapă din mână un lucru mai mic, însă dobândit. Latinii dziceau de asemenea: Mai bine oul astă-dzi, de cât găina mâine. Turcii au un proverb identic.

De ore-ce nu am aflat nicăieri, și numai în operile lui D. Cantemir, acest proverb, sub acestă formă, e probabil că autorul l'aluat din limba turcescă.

2. A da adzi un ou, ca să capeți mâine un bou (Al. Odobescu).

A da puțin pentru a dobândi mult sau, cum dziceau Latinii: pileum donat, ut pallium recipiat; dă o pălărie ca să primescă o manta.

3. Astă-dzi ești mâine nu ești (N. Costin).

Arată că și omul pote muri dintr'un ceas în altul, și că dzilele lui, precum dzice Biblia, sunt ca florile câmpului, astă-dzi verdzi și înflorite, mâine veștede, uscate și culcate la pământ.

4. Adzi mie, mâine ție  (P. Ispirescu).

 

Rota norocului se învertesce, suind și coborînd, pe rând, pe fiecare dintre noi.

5. Adzi are, adzi mâcă.

Adică Adzi are, adzi mănâncă. Se dzice despre cei nechibzuiți.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. III, de Iuliu A. Zanne (pag.27 - 29). București, 1899

Bordeiu

1. Un bordeiu să ai , numai să fie al teu.

Să ai cât de puțin, numai al teu să fie, și, precum dzice Cantemir: „Mai fericit este cine-va cu strîmt traiu la locașul seu, decât tote desfătările în casele streine”

2. Mai bine în bordeiul teu de cât în palatul altuia.

Arată fericirea omului în casa lui.

3. Câte bordee, atâtea capete.

Arată ne-potrivirea de păreri, gusturi, etc.

4. Câte bordee/ Atâtea obicee.

Acelaș înțeles ca la nr. 3

5. Nu fie-care bordeiu are splină de teiu.

Adică nu trebue să judeci după aparențe.

6. N'ai ușă la bordeiu.

Se dzice celui care, întrând în vre-o casă, lasă ușa de perete, vraiște.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol.I, de Iuliu A. Zanne (pag. 553 -554).

Mielul

1.Melul blând suge la două mame.

Adică cei buni se iubesc și se ajută de toți (Golescu).

Acest proverb este luat din Evanghelii unde se află sub forma: Miel blând suge doue oi.

2. Pe din afară miel se vede, pe din lăuntru lup întreg.

Adică cei smeriți și cumpliți, cum sunt cei fățarnici (Golescu).

3. Mielul după ce e slab,are și codă (A. Pann).

Se dzice de săracul mândru.

4. O mie de miei pe un lup nu-l pot goni.

Adică mii de ticăloși pe un voinic (Golescu).

5. Mielul pe lup.

Se dzice pentru cele împotriva firii (Golescu).

6. Tot mielul de piciorul lui se spânzură.

Adică năpastea cade pe cel nevinovat (Golescu).

7. Ce va ajuta mielului celui de astă-dzi mâncat, de ai și beli mâne pelea de pe lup.

Se dzice despre ajutorul care ne vine după vreme.