Byron într-un butoi de alcool

Oglinzi obscure

În aprilie 1819 o cunoaște pe Contesa Teresa Gamba Guiccioli, de care va rămâne legat până la moarte.

 În 1821 Mișcarea Carbonarilor este înfrântă, iar familia Gamba este exilată la Pisa. Izbucnește războiul de independență al Greciei, care îl interesează pe Byron. Primește vizita poetului și prietenului său, Thomas Moore, căruia îi încredințează memoriile sale

În 1822, moare fiica sa, Clara Allegra, răpusă de tifos. La 4 ianuarie 1924 Byron este primit cu onoruri la Missoloni. La 22 ianuarie scrie ultima sa poezie „Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani”. Încearcă să formeze un regiment de artilerie pentru a-l trimite împotriva fortăreței turcești de la Lepanto. La 9 aprilie se îmbolnăvește grav de malarie și se stinge peste zece zile, sfârșitul fiindu-i grăbit de lipsa de îngrijire medicală competentă. În Grecia sunt organizate funeralii naționale, care pun capăt pentru un timp operațiunilor de pe câmpurile de luptă.

Lord Byron a murit pe 19 aprilie 1824, la numai 36 de ani. Plecat să lupte pentru eliberarea Greciei de sub jugul otoman, Byron n-a fost ucis de lancea duşmanilor, ci de lanţeta doctorilor. Îmbolnăvindu-se de malarie în mlaştinile din Missolonghi, a fost tratat de doctori cu spălaturi şi sângerări abundente, ca şi cum ar fi suferit de o banală febră reumatismală. Când şi-au dat seama de eroare, era prea târziu.

Pe 18 aprilie îi dădu liniştit servitorului său, Fletcher, ultimele instrucţiuni. Spre ora şase seara, Byron suspină: “Acum vreau să dorm.” Rămase în letargie timp de 24 de ore, cu lipitori aplicate pe faţă, cu sângele şiroindu-i pe tâmple, şi muri în seara zilei de 19 aprilie. Trupul i-a fost pus într-un butoi cu alcool şi dus în Anglia, la bordul bricului Florida.

Ajuns la destinaţie, căpitanul, care avea simţul afacerilor, a vândut alcoolul în care fusese conservat poetul, cu o guinee ocaua! Trupul lui Byron a fost expus la Londra, putând fi văzut de admiratorii şi curioşii care cumpărau un bilet eliberat de legatarul său testamentar. Numărul lor a fost atât de mare, încât pentru a păstra ordinea a trebuit să se facă apel la armată. Printre ei s-a numărat şi Alexandre Dumas tatăl, care nota: “Alcoolul conservase destul de bine carnea şi poetul putea fi încă recunoscut: mâinile, mai ales, rămăseseră frumoase şi păreau aproape vii”; mâinile sale, de care avea atâta grijă, încât purta mănuşi şi când înota! Opinia publică ar fi dorit ca Byron să fie îngropat la Westminster, dar decanul refuză să-l primească în abaţia sa pe acest enoriaş cu o faimă atât de scandaloasă. Byron a fost îngropat alături de strămoşii săi, la Newstead.

Din colecția bibliotecii noastre: Избранное (Москва, 1978); Собрание сочинений (Москва, 1981): Peregrinările lui Childe Harolds (Chișinău, 1979));  Шильонский узник (Москва, 1980); Opere (București, București, 1986);  Дон-Жуан (Москва, 1988);); На встречу вихрям я всегда (Москва, 1988); Избранное (Кишинев,1990).