Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol.III, de Iuliu A. Zanne (pag. 59-61). București 1899

Cămașa

1. Nu te uita că'i cămașa albă, că pote în credet este stăpân pe dînsa (A. Pann).

Despre săracul mândru.

2. Cine umblă la Crăciun în cămeșă, la Pasce umblă în cojoc.

Când ierna este caldă, primăvara va fi gerosă.

3. Cămașa 'i sa lipit pe spinare.

a) Adică nu mai are alt nimic (Golescu).

b) Se dzice de cine-va bătut sdraven.

4. Cămeșa copilului arată că ce mamă are.

Când se cunosce vrednicia omului dupe ore-cari semne.

5. A nu se mai încrede nici în cămașa lui.

Pentru acel care nu se încrede în nimene, să nu spui ce ai de gând să faci dacă vrei să isbutesci.

6. Dăi și cămeșa și fugi.

Se dzice despre omul reu; dăi ori-ce și scapă.

7. Pe unde scoți cămașa?

Se dzice unuia când l'am încolțit, și nu mai are în cotro, nu scie cum să esă dinîncurcătură sau ce să mai dzică.

8. Gata ca o cămașă de socră.

Se dzice de o trebă făcută de mântuelă, fără tragere de inimă.

b) Se dzice pentru ori-ce lucru ce e gata, isprăvit.