Oglinzi obscure
În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul L’Homme qui n’adhère à rien, în
care se conturează atitudinea sa în privința independenței. Chintesența acestui
eseu îi atrage vehemente contestări.
A fost tratat de TBC în Franța la Nisa și
apoi a revenit la București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit
la sanatoriul Filaret. Monumentul de
la mormântul său a fost realizat de către Mihăiță
Petrașcu.
Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut
ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și
religii și diverse orașele din Europa prin
care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait
Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de
limbi.
Din
colecția bibliotecii noastre:Opere alese, IV vol. (București, 1967); „Moș Anghel.
Codin. Ciulinii Bărăganului” (București, 1967); „Domnița din Snagov” (București,
1971); Neranșula (București, 1984); „Les recits D, Adrien Zograffi. Kyra Kyralyna”
(București, 1984); „Moș Anghel. Codin” (București, 1984); Spovedanie pentru
învinți” (Cluj-Napoca, 1991) Publicistica de tinereșe (Galați, 1993); Chira
Chiralina (București, 1994); „Ciulinii Bărăganului” (București, 1995); Chira
Chiralina (Chișinău, 2008); Chira Chiralina. Codin. Ciulinii Bărăganului
(București, 2010).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu