Semne de carte și biblioteci
Elena Ghirvu-Călin (n. 16
ianuarie 1944 la Bahna, județul Neamț) este o scriitoare româncă, membră
a Uniunii Scriitorilor din București.
Fiica lui
Ioan și a Margaretei Ghirvu, născută Dobrovici, Elena Ghirvu-Călin a urmat
școala elementară și apoi Liceul Vasile Alecsandri din Bacău, pe care l-a absolvit în 1961.
În 1962 devine studentă la Facultatea de Filologie a Universității din
București, unde obține diploma de licență în 1967. În același an se căsătorește
cu Liviu Călin. Pentru o scurtă perioadă lucrează în presă. Publică în revista
pentru copii Cutezătorii, povestiri și interviuri. Se mută mai apoi
la cotidianul Munca, dar nici aici nu rămâne prea mult timp. Publică articole
incisive despre relațiile mizere din fabrici și după nici un an de activitate
renunță și la acest loc de muncă.
Debutează în
revista Luceafărul în primăvara lui 1966 cu două povestiri scurte de factură
impresionistă. Continua să colaboreze la revistele Luceafărul, Amfiteatru, Viața
Românească publicând schițe și povestiri. În 1968 debutează la Editura
pentru Literatură cu două micro romane: Liliacul cânta în surdină și Ars
Amandi.
A murit pe 2 Mai 2013 în vârstă de 69 de
ani.
P.S. cartea de pe raft: Liliacul cîntă
în surdină. Ars Amandi (București, 1968)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu