Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. II, de Iuliu A. Zanne (pag.23 - 25)

Burtă

1. Burta omului n'are ferestră să se vadă ce e în ea.

a) Omul mănâncă multe de tote căci, precum mai dzice Românul: nu este omul din ce se îngrașă.

b) Mai mult să ne îngrijim de ceea-ce se vede, adică de îmbrăcăminte, de cât de mâncarea nostră pre care nimeni nu o pote cunosce.

2. Burta plină nu învață bine

a) Se dzice copiilor mici după ce au mâncatprea mult, sau când avem să-i oprim de a mai mânca.

b) Dacă nu te înțelege nevoiea nu lucredzi cu atâta inimă.

3. Burta primește și multe și puține.

Se mulțumesce omul cu mult și cu puțin.

4. A sta cu burta la sore.

A nu face nici o trebă. Se dzice despre cei leneși.

5. Cu burta de (la) pămînt

a) Adică în fuga mare, prin asemănare cu dobitocele .

Calul fugea de da cu burta de pămînt.

2) A nu face nici o trebă. Se dzice despre cei leneși: „Stă cu burta la pămînt totă dziua”.

Francesul dzice: courir ventre a terre.

6. A ave burtă de iapă.

A nu se mai sătura mâncând.

7. I-a mas șoreci în burtă.

Se dzice pentru cel flămângios.

8. A cesce în burtă.

A nu se mai îngriji de cât de mâncare.

9. A fi numai burtă și căciulă.

A fi scund.

10. A fi larg la burtă.

A fi bolnav; a răbda mult.

11. Burtă - Verde.

a) Acest nume se dă acelui ce mănâncă mult, ce se îmbuibă și se îndopă din cale afară, și de aici,prin metaforă: om dat la interes și viața, materială, și prin aceasta lipsit de cugetări și simțiri înalte și generose.

b) Om prost sau un om care n'are grijă de nimic, ci așteptă să i se dea tote de'a gata.