Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. II (pag. 131 -133) de Iuliu A. Zanne,  București, s.a.

FATA 5

1. A fi fată la cap.

A'și fi perdut fecioria. Umblă cu capul gol, ca fetele, ar trebui însă să se îmbrobodescă ca muierile.

2. Sunt multe fete îngreunate.

a) Se dzice când tot de odată plouă și sorele lucesce.

b) Sunt mulți omeni cari în față, ți se arată într'un fel și în inima lor au alt ce-va, întocmai ca și unele fete cari, în față se dau de fete mari, pe când în fapt ele sunt muieri gole.

3. A fi fată în flore.

Adică fată mare.

4. Patru-dzeci de ani îmi pare/ De când sunt fată mare .

Se dzice fetelor remase ne-măritate.

5. Are popa șepte fete, tote stau să fete.

Se dzice despre fetele cu rea purtare.

6. A fi ca fata ne-măritată.

A fi fără nici un rost în lume.

7. A eși fătătău înaintea cui-va.

Cu îndrăznelă, ca o fatră care a perdut ori-ce rușine.

Proverbele românilor

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII, de Iuliu A. Zanne (pag. 376 -382)

A făgădui

1. Înțeleptul făgăduesce și nebunul trage nădejde.

Se dzice pentru cel ce nădăjduesce în zadar la făgădueli (Golescu).

Să nu te încredzi în făgăduelile omenilor.

2. Cine făgăduesce (promite) mult, dă puțin.

Să nu te încredzi la cei cari făgăduesc mult.

3. Una e a făgădui (promite) și alta a împlini.

Pentru cari nu țin făgăduelile date.

4. Lesne e a făgădui, dar e greu a împlini.

De aceea să nu făgăduim peste puterile nostre.

5. Făgăduesce puține, dar împlinesce odată.

Cuvântul dat sfânt să fie.

6. Făgăduesce și nu împlinesce,/ Și de aceia nu roșesce.

Pentru cel ce făgăduesce, cu gândul să nu se ține de cuvînt.

7. Făgăduie și mințește, / Lumea totă'l uresce.

Acelaș înțeles ca la nr.7

8. Dă celui care 'ți cere, dar nu făgădui.

Căci nu scii daca vei pute să'ți îndeplinesci făgăduiala.

9. Cine făgăduesce se leagă.

De aceia să nu făgăduesci peste puterile tale.

10. Îi făgăduesce ce nu curge pe apă.

Pentru o făgăduială prostă.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol.III, de Iuliu A. Zanne (pag. 59-61). București 1899

Cămașa

1. Nu te uita că'i cămașa albă, că pote în credet este stăpân pe dînsa (A. Pann).

Despre săracul mândru.

2. Cine umblă la Crăciun în cămeșă, la Pasce umblă în cojoc.

Când ierna este caldă, primăvara va fi gerosă.

3. Cămașa 'i sa lipit pe spinare.

a) Adică nu mai are alt nimic (Golescu).

b) Se dzice de cine-va bătut sdraven.

4. Cămeșa copilului arată că ce mamă are.

Când se cunosce vrednicia omului dupe ore-cari semne.

5. A nu se mai încrede nici în cămașa lui.

Pentru acel care nu se încrede în nimene, să nu spui ce ai de gând să faci dacă vrei să isbutesci.

6. Dăi și cămeșa și fugi.

Se dzice despre omul reu; dăi ori-ce și scapă.

7. Pe unde scoți cămașa?

Se dzice unuia când l'am încolțit, și nu mai are în cotro, nu scie cum să esă dinîncurcătură sau ce să mai dzică.

8. Gata ca o cămașă de socră.

Se dzice de o trebă făcută de mântuelă, fără tragere de inimă.

b) Se dzice pentru ori-ce lucru ce e gata, isprăvit.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol.III, de Iuliu A. Zanne (pag. 54-57). București 1899

Cămașa

1. Cămașa, fie cât de supțire, acopere rușinea.

a) Adică mintea, cât de puțină, acopere greșalele (Golescu).

b) Haina, fie cât de rea, în lipsă de alta, e bună.

2. Nu da cămeșa pentru altu, ca tu să rămâi în pelea golă.

Să dai, dar să mai opresci și pentru tine.

3. Pruncul se nasce în pele golă, alții dau cămașa pe el.

Când unul capetă de la alții sau se înalță cu ajutorul altora.

4: Cămașa veche umbli să o cârpesci și mai reu o spargi (Anton Pann).

Betrânul bolnav, când cauți a'l vindeca.

5. În care cămeșă s'a măniet într'aceea s'a desmânia (I. Creangă).

a) Arată nepăsarea nostrăfață de superarea altuia.

b) Când cine-va se superă și n'avem ce'i face , pentru ca să'i trecă superarea.

6. Cămașa e mai aprope de piele (pele).

Cămașa e mai aprope de pelea omului.

7. Mai aprope cămașa de cât anteriul (Golescu).

a) Adică mai mult n'e milă de noi de cât de cei-l-alți.

b) Derudă de cât de străin etc.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII, de Iuliu A. Zanne (pag. 334 -335)

1 Care nu primesce svat/ Nu e (nici) de ajutat.

Pentru cel care se crede mai cu cap de cât alții.

2. Nu da sfat ne-întrebat.

Căci nu vei fi ascultat.

3. Nu'ți da sfatul/La tot natul,/Și cuvîntul/ La tot bolândul.

Acelaș înțeles ca la No.2

4. Sfatul după faptă, e manta după ploe.

Când sfătuesci după vreme, e de prisos.

5.Scie sfaturi să de cât scie și baba mea (Anton Pann).

Adică pre puțin; chiar prost.