Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

duminică, 5 octombrie 2014

Zaharia Stancu, gloriosul...

Semne de carte și biblioteci
Zaharia Stancu s-a născut  în 1902 în localitatea Salcia, județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București.
După ce a primit diploma de licență, a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea.
A fost recunoscut atât ca poet cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, în cercurile literare și de către publicul larg.
Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din rațiuni ideologice.
A fost director al Teatrului Național din București (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). A publicat romanul Desculț în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele școlare din perioada comunistă.
A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit.
A fost descris ca „intelectual de servici” al regimului din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Posternak.
În 1954 a devenit membru titular al Academiei Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, șefia Uniunii Scriitorilor.
Zaharia Stancu a încetat din viață în 1974, la vârsta de 72 de ani.
P.S. Cărți pe rafturile bibliotecii noastre:„Florile Pământului” (București, 1954); „Cafe de taur” (București, 1955); „Sarea e dulce” (București, 1955); „Iarba” (București, 1957); „Rădăcinile sînt amare” (București, 1958); „Constandina” (București, 1962); „Jocul cu moartea”(București, 1962); „Frigul” (București, 1969); „Pentru oamenii acestui pămînt” (București, 1971);  „Sabia timpului” (București, 1972); „Viață, poezie, (București, 1975); „Șatra” (Chișinău, 1991).
 ***