Semne de artă
Dan Spătaru s-a născut în
2 octombrie 1939 (acum, 75 de ani), într-o familie de învățători (Gherghina și
Aurel Spătaru). Și-a petrecut copilăria și adolescența la Aliman, comuna
natală, în Ion Corvin și la Medgidia , alături de sora mai mare
Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de
copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru
fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de
părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat
la Medgidia la o matușă pentru a îndeplini dorința mamei "copiii mei să învețe
carte". Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist.
Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaș. A jucat la
"Progresul", apoi la "Știința București".
În anul III la "Facultatea de Educație Fizică și
Sport" a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat
școlii și muzicii. Dan Spataru era student când a început să cânte la
"Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care
era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său
cântând la vioară.
Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuța mea", de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, Sida, la "Teatrul Fantasio" din Constanța. S-au căsătorit în 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției, Dan Spătaru a fost "familist convins" și "un model de tătic".
Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuța mea", de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, Sida, la "Teatrul Fantasio" din Constanța. S-au căsătorit în 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției, Dan Spătaru a fost "familist convins" și "un model de tătic".
A urmat un lung sir de slagare: „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o
lacrimă”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare,
oare, îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”. Dan Spătaru a bătut, în
Cuba, recordul la aplauze: 16 minute și 19 secunde: „prin 1967 am fost la un
festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea
Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”.
Moartea lui Dan Spătaru, în urma unui infarct, a adus la înmormântarea lui peste 10000 de oameni.
Din acea zi tristă de toamnă au trecut 10 ani.
