Talentat și de buzunar

Fiecare-și are o zi, doar a sa

Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia, județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București.

La 31 de ani, după ce a primit diploma de licență), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea.

A fost recunoscut atât ca poet, cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, in cercurile literare și de către publicul larg.

Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din rațiuni ideologice.

A fost director al Teatrului Național din București (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). A publicat romanul Desculț în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele școlare din perioada comunistă.

A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit.

În 1955 a devenit membru titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, șefia Uniunii Scriitorilor.

A fost sărbătorit cu fast la aniversarea a 70-a.

A încetat din viață în 1974, la vârsta de 72 de ani.

Din colecția Bibliotecii noastre: Florile Pământului (București, 1954); Sarea e dulce (București, 1955); Iarba (București, 1957); Rădăcinile sînt amare (București, 1962);  Jocul cu moartea (București, 1962); Constandina (București, 1962); Vântul și ploaia (București, 1969); Pentru oamenii acestui pământ (București, 1971); Sabia timpului (București); Șatra (Chișinău, 1992); Necuvintele (București, 2009); Noduri și semne (București, 2010); Oase plângând (București, 2011).

Zaharia Stancu, cel exclus și reprimit

Semne de carte și biblioteci

Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia,județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București. După ce a primit diploma de licență), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea. A fost recunoscut atât ca poet cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, în cercurile literare și de către publicul larg. Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din rațiuni ideologice. Dar, mai târziu, a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, ca apoi să fie reprimit. A fost descris ca „intelectual de servici” al regimulu din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Posternak. În 1955 a devenit membru titular al Academiei Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, șefia Uniunii Scriitorilor. A încetat din viață în 1974, la vârsta de 72 de ani.
Eu sunt Soarele tău

Eu sunt soarele tău și fără mine

Tu nu poți să trăiești.

Eu sunt aerul tău și fără mine

Tu nu poți să trăiești.

Eu sunt apa ta și fără mine

Tu nu poți să trăiești.

Eu sunt pâinea ta și fără mine

Tu nu poți să trăiești.

Eu sunt somnul tău și fără mine

Tu nu poți să trăiești.

Eu sunt...

Eu nu sunt nimica.

Nu sunt nimica.

Zaharia Stancu, gloriosul...

Semne de carte și biblioteci

Zaharia Stancu s-a născut  în 1902 în localitatea Salcia, județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București.

După ce a primit diploma de licență, a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea.

A fost recunoscut atât ca poet cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, în cercurile literare și de către publicul larg.

Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din rațiuni ideologice.

A fost director al Teatrului Național din București (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). A publicat romanul Desculț în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele școlare din perioada comunistă.

A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit.

A fost descris ca „intelectual de servici” al regimului din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Posternak.

În 1954 a devenit membru titular al Academiei Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, șefia Uniunii Scriitorilor.

Zaharia Stancu a încetat din viață în 1974, la vârsta de 72 de ani.

P.S. Cărți pe rafturile bibliotecii noastre:„Florile Pământului” (București, 1954); „Cafe de taur” (București, 1955); „Sarea e dulce” (București, 1955); „Iarba” (București, 1957); „Rădăcinile sînt amare” (București, 1958); „Constandina” (București, 1962); „Jocul cu moartea”(București, 1962); „Frigul” (București, 1969); „Pentru oamenii acestui pămînt” (București, 1971);  „Sabia timpului” (București, 1972); „Viață, poezie, (București, 1975); „Șatra” (Chișinău, 1991).

 ***

Tu, inimă cuminte, blând miel prior în soare
Miniaturi – Furtună
Miniaturi – Seară
Cântec în ceaţă
Om în amurg
Hai cu mine
Eu sunt soarele tău
Chiar după ce voi muri
N-am să vă spun ...
Nu te-ntrista
Ploaie de vară.