Semne de carte și biblioteci
Italo Calvino s-a născut la 15
octombrie 1923 în orașul Santiago de Las Vegas
din Cuba.
A practicat cu succes gazetăria, a colaborat la radio, televiziune, s-a ocupat de
cinema și teatru, a compus texte pentru cântece si muzică de operă, a
frecventat majoritatea orientărilor literare postbelice (de la miscarea
neoavangardistă a „Grupului ’63”, la semiologia lui Roland Barthes și A.-J.
Greimas ori a grupului de „literatură potențială” Oulipo, prin intermediul
prietenului său Raymond Queneau, din care a și tradus). In timpul celui de-al
Doilea Razboi Mondial, luptă în rândurile Rezistenței, experiență reflectată în
romanul sau de factură neorealistă Cărarea cuiburilor de păianjeni (1947).
Cele trei romane care îi vor aduce celebritatea internațională sunt: Vicontele
tăiat în două (1952), Baronul din copaci (1957) și Cavalerul
inexistent (1959). In 1959 primește Premiul Bagutta pentru volumul de Povestiri (1958),
în 1968, Premiul Viareggio pentru T-indice zero (1967), pe
care însă îl refuză. Activitatea sa literară este încununată cu numeroase
premii și distincții literare, atât în Italia (Premiul Feltrinelli, 1973), cât și
în Austria și Franța. Se stinge din viață în orașul italian Siena la 19
septembrie 1985.
P.S. La
Biblioteca „Ovidius”: „Cavalerul inexistent” (București, 1999); „Baronul din
copaci” (București, 1999); „Cavalerul inexistent”, povestiri (București, 1964).
