Semne de
carte și biblioteci
Mihail Iurievici
Lermontov este născut la 15 octombrie în orașul Moscova,
al Imperiului Rus.
În scurta lui viață a fost un dușman declarat al timpului, al asupririi și nedreptății, întreaga lui
operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor care, la
adăpostul puterii, erau deasupra legii. Biciuind cu versul lui de fier și pară
viciile societății contemporane și nedreptățile acesteia, propovăduind iubire și
adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și
poeziei. Prigoana
celor satirizați de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov
este exilat în Caucaz, din ordinul țarului.
Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii
lirice, în poemele Mțîri și Demonul, în romanul “Un erou al timpului nostru”,
constituind nu numai un cadru exterior, ci și o expresie a forței nestăvilite. În
acest cadru poetul își afirmă cu o vigoare rară crezul estetic.
Poetul se vede înconjurat de-o “…gloată cu fel de fel de inși, Cu vorbe și
zorzoane în lumea lor deprinși, Cu muzica și dansuri și minciuni, Predicatori
sălbatici adesea-ncep să urle, Sub masca unor oameni cuviincioși și buni.”
În ultimii ani ai vieții 1840-1841,
conflictul dintre poet și despotismul țarist se ascute la maximum. Scandalizat
peste măsură în momentul plecării în al doilea surghiun - unde, ca și marele
său premergător Pușkin, își va găsi moartea
într- un duel absurd - poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun
de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe
adânci și bogate, a vibrat pentru tot ce este simțire înaltă și gând înaripat,
iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui
romantism activ de factura revoluționară, poetul și-a închinat multe versuri
lirice patriei pe care, fidel și generos a iubit-o cu toată puterea sufletului
său furtunos.
Mihail Lermontov moare la Piatigorsk, ținutul
Stavropol, în ziua de 27 iulie 1841, la vârsta de doar 27 de ani neîmpliniți
P.S. Cărți pe rafturile bibliotecii noastre: „Un
erou din timpul nostru” (București, 1961); Tamara Gane „Lermontov” (București,
1963); В. Мануйлов "М. Ю. Лермонтов. Биография"
(Москва, 1964); В. Архипов " М. Ю.
Лермонтов" (Москва, 1965); В. Мануйлов
"М. Ю. Лермонтов. Комментарий" (Москва,
1966); "Герой нашего времени"
(Кишинев, 1976); "Бородино" (Москва, 1985); Сочинения, том
1 (Москва, 1988); Б. Т. Удодов. Роман
М. Ю. Лермонтова "Герой нашего
времени" (для учителя); „Un erou din timpul nostru” (Chișinău, 2003).
La fel ca-n teatru
scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.
