Semne de carte şi biblioteci
Scriitoarea şi pianista Cella Delavrancea s-a născut la 15 decembrie
1887. Ea a fost fiica cea
mare a scriitorului Barbu Ştefănescu
Delavrancea, soră a arhitectei Hennrita
Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui „Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu. Cella a fost
căsătorită cu un Viorel Virgil Tilea în
timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României.
Cella
Delavrancea urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din
București, urmate de un stagiu la Paris. Întrucât tatăl său,
scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea era
un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica acestuia.
Concertează în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, cu care urcă pe podium.
Își face debutul literar în revista lui Tudor
Arghezi, Bilete de papagal.
Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic.
A scris și a publicat sute de cronici muzicale și de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longevivă, a fost
primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea
propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român , printr-un concert de gală în care
a cântat alături de pianistul Dan
Grigore. (Sculptorul Ion Irimescu va
fi al doilea artist care participă la sărbătorirea propriului centenar,
organizată de Academia Română în
anul 2003).
Este cunoscută și pentru legătura sa romantică cu profesorul Nae Ionescu.
A scris ,,O
vizită în ateleierul lui Brâncuși", o întâmplare adevărată din
viața scriitoarei care are loc la Paris în anul 1922.
Moare la vârsta
de 104 ani.
