Semne de carte şi biblioteci
Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen , la spitalul unde
tatăl lui era chirurg. Acesta,
Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut
studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi
asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de
altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru
ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat
venerație și recunoștință. În 1854 a
fost învinuit de ateism, dar
achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic.
Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului
Larivière din "Doamna Bovary".
Mama scriitorului,
Anne-Justine-Caroline Fleuriot, de origine pur normandă, fiică de medic, orfană de
timpuriu, a îmbrățișat de la început concepțiile soțului ei și a rămas ființa cea mai
apropiată de Gustave. Achille Flaubert, fratele mai vârstnic cu nouă ani al lui
Gustave, l-a urmat în carieră pe tatăl său, dar nu s-a ridicat la înălțimea acestuia.
Relațiile
dintre cei doi frați au fost destul de reci. Caroline
Flaubert, sora mult îndrăgită de Gustave, mai tânără decât el cu trei ani, s-a
măritat în 1845 cu Émile Homard; moartea ei, survenită la nașterea unei fetițe, care va fi
crescută de Gustave și de doamna Flaubert, a fost una dintre
cele mai adânci dureri încercate de scriitor.
Atmosfera sumbră a spitalului unde își petrece
copilăria, neliniștile tatălui hărțuit de responsabilitate și doborât de
trudă, discuțiile la care asistă mai mult în secret, toate acestea își vor spune
cuvântul în cristalizarea unui caracter înclinat spre pesimism și melancolie,
dar vor imprima duritate, migală și exactitate viitoarei munci scriitoricești.
Primele povestiri („Un parfum de
mirosit”, „Ciumă la Florența”, „Turbare și neputință”, istorii de
certă influență byroniană, de factură pesimistă) le scrie la 15 ani.