Vișniec, un francez de la Rădăuți

Semne de carte și biblioteci

Matei Vișniec, născut la 29 ianuarie 1956 , este un poet și dramaturg român, activ în acest moment în Franța, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria și filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți și la Costileva, sat locuit de etnici huțuli. Tatăl său era contabil, iar mama învățătoare. Familiei sale i s-a confiscat pământul pe care-l deținea și îl lucra.

De mic, viitorul dramaturg observă că trebuie să adopte la școală și mai târziu în viața activă o ideologie despre care știa că nu era nici pe departe perfectă. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată, cum ar fi spus tatăl său contabil, între vorbă și faptă, va fi o sursă de inspirație pentru multe dintre piesele sale. În perioada 1965-1975 va urma cursurile școlii primare și ale liceului în orașul natal. Acum va publica primele poeme în revista școlii, "Lumina", apoi în revista "Cutezătorii" unde este prezentat de poetul Virgil Teodorescu. În luna octombrie 1972 se va produce debutul literar național, printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul.

Din copilăria într-un oraș în genul acelora „în care nu se întâmplă nimic”, cum spunea Minulescu, i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Atmosfera orașului natal din perioada copilăriei sale îi va inspira ideea piesei Angajare de clown.

P.S. Cartea de pe raft: Cabaretul cuvintelor (București, 2012).
Poftim un caz

Sunt oameni care au acumulat la întâmplare

mine de pix epiderme infinit de subţiri vârfuri de lance

eu nu, gândul singur colecţionat în taină, asta doar mă atrage

dar iată un iepure, nimic nu i-a prevăzut apariţia,

unde sunt legile naturii, principiile ferme, maestrul de ceremonii?

ei bine, nu, cerul, animalul singuratic şi glontele

nu respectă nimic, poftim un caz:

vulturul s-a retras şoarecele s-a înmulţit sângele s-a

subţiat locul s-a pângărit soarele n-a ţâşnit şi

mica gură universală ne molfăie râzând.