Semne de
carte și biblioteci
Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie
1948, în satul Sofia, raionul Drochia, familia lui Ion și a Anei Filip.
După
absolvirea școlii medii din Sofia, devine student la Universitatea Alecu
Russo din Bălți (1965), facultatea de fizică și matematică, continuând să
studieze la litere, aceeași universitate. În 1970 urmează cariera de cercetător
științific în calitate de doctorand în sectorul folclor al Secției de
etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova.
Teatrul popular (folcloric) este tema investigațiilor și a tezei elaborate, în
baza căreia este angajat în funcția de colaborator științific al Academiei,
unde activează până la 1985. Din 1990 este numit șef al Direcției Cultură a
Primăriei Chișinău.
De la debutul
său editorial din 1974 cu placheta de versuri ”Neîmpăcatul meșter” și până în
prezent rămâne un poet îndrăgit al copiilor și maturilor, autor de versuri
pentru numeroase cântece, neobosit cercetător științific.
Urmează „Cerul
fântânilor” (1977), „Dialoguri primordiale” (1978), „Hulub de poștă” (1983), „Unde
ești?” (1987), „Cafea neagră” (1989), „Tir de nisip” (1991), „Dansul timizilor”
(1994) și „Semințele mărului oprit” (1998). Autorul cultivă un vers clasic,
tradițional, sugestiv. Filip contribuie la dezvoltarea poeziei și dramaturgiei
pentru copii prin numeroase cărți, între care „Casa fiecăruia” (1980), „Cenușar-Voinicul
și Cenușăreasa-Mireasa” (1981), „Facă-se voia ta, Sfârlează!” (1985), „Colacul-marele,
frate bun cu soarele” (1988) etc.
Piesele sale
pentru copii și pentru cei mari au fost montate în câteva spectacole. În proză
s-a afirmat prin romanul eseistic „Cobaiul nu triumfă” (1996), iar în
folcloristică, prin cărțile „Teatrul popular” (1981) și „Primiți
„Căluțul"?” (1983). Filip este și autor de texte pentru cântece de factură
populară, corale și de estradă, autor de librete.
Anul 2013 a
fost declarat anul Iulian Filip la Drochia. Cu această ocazie s-au desfășurat
mai multe acțiuni de popularizare și promovare a operei literare a
scriitorului.
Pe 25
noiembrie 2014 Iulian Filip a fost decorat de președintele României Traian
Băsescu cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” - în grad de
Ofițer, „ în semn de înaltă prețuire a abnegației și dăruirii cu care
au contribuit la formarea tinerei generații din Republica Moldova, pentru
implicarea constantă în promovarea limbii române și valorilor democratice”.
Astăzi
maestrul împlinește 67 de ani. Mulți ani, multă sănătate și inspirație, inspirație,
inspirație. Colectivul Bibliotecii „Ovidius” este onorat că vă are prieten!
P.S. Pe rafturile bibliotecii noastre: „Fir de
nisip” (Chișinău, 1991); „Dansul timizilor” (Chișinău, 1994); „Cobaiul nu triumfă” (Chișinău, 1996); „Din
neamul lui Păcală” (Chișinău, 1996); „Ruga iezilor cei trei” (Chișinău, 1998); „Căutarea
păstorului” (Chișinău, 2001); „Linii și cuvinte comunicante. Declarații de
dragoste” (Chișinău, 2007); „Moara cu plăcinte” (Chișinău, 2007); „Mergătorul”
(Chișinău, s.a.); „Încheierea cercului” (Iași, 2008); „Fir negru” (Chișinău,
2008); „Luna-i una” (Chișinău, 2009); „Rochița leneșă” (Chișinău, 2009);
„Puținul (m)eu” (Târgoviște, 2010); „Care-s sălbaticii?” (Chișinău, 2010);
„Cumpăna cucului” (Târgoviște, 2011); „Plăcinte cu mărar” (Chișinău, s.a.);
„Amestec de timpuri (Chișinău, 2013); „Urmele mele frumoase” (Chișinău, 2013).
Fericirea
Când a fost sa plec în lumea largă
Și destinu-n cârcă să mi-l port
Fericirea a rămas acasă,
Fericirea n-are pașaport.
Că așa-i în țara nimanuia,
Vameșii prin sânge-ți scotocesc
Să nu iasă clandestin din Țară
Nici un strop din tot ce-i omenesc.
Numai dorul s-a ascuns în mine
Si blestemul de a fi poet,
De aceea umblu printre oameni
Scotocind prin suflet - indiscret.
... Lume bună, unde-i fericirea?
Dorul greu în suflet de ce-l port?
Fericirea ne-a rămas acasă,
Fericirea n-are pasaport.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu