Recitindu-l pe Eminescu

La steaua












La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă, 

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre, 

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit, 

Azi o vedem, şi nu e. 

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă, 

Lumina stinsuluï amor

Ne urmăreşte încă.