Teatrul poetic al lui Victor Eftimiu după modelul spaniol al lui Federico Garcia Lorca

Semne de carte și biblioteci

Victor Eftimiu s-a născut la 24 ianuarie 1889 în localitatea Boboshticё, din Albania  a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine megleno-română, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică.

A fost Director al teatrelor Comedia (1913) și Național (1920, 1930 și 1944-45), director general al teatrelor (1920), al Teatrului Național și al Operei din Cluj (1927). A colaborat la ziarele și revistele vremii.

În 1935 obține în francmasonerie gradul 33 și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat și este ales Venerabil al Lojii bucureștene Meșterul Manole. În actul I din opera sa, Meșterul Manole reproduce aproape cuvânt cu cuvânt, ceremonialul de inițiere în gradul al treilea, cel de Maestru.

Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înșirate mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă.

Se stinge din viață la 27 noiembrie 1972, la vârsta de 83 de ani și este înmormântat la București.

P.S. Poezii (București, 1964); Portrete și amintiri (București, 1965); Versuri (București, 1965); 701 sonete (București, 1966); Cocoșul negru (București, 1966); Kimonoul înstelat (București,1970); Omul (București, 1973); Teatru (București, 1986); Dragonul (București, 1994);Nuvele și povestiri (Galați, 1989); Romane (BUcurești, 1989); Poveștile lui moș Cocoș (Iași, 2003); Păunașul Codrilor (Chișinău, 2008).