Grigore Vieru Legámânt (Lui Mihai Eminescu)

Ştiu: cândva, la miez de noapte Ori la răsărit de Soare, Stinge-mi-s-or ochii mie Tot deasupra cărţii Sale. Am s-ajung atunce, poate, La mijlocul ei aproape. Ci să nu închideţi cartea Ca pe recile-mi pleoape. S-o lăsaţi aşa, deschisă, Ca băiatul meu ori fata Să citească mai departe Ce n-a dovedit nici tata. Iar de n-au s-auză dânşii Al străvechii slove bucium, Aşezaţi-mi-o ca pernă Cu toţi codrii ei în zbucium.