Oglinzi obscure
Angela Rodica
Ojog-Brașoveanu s-a născut ca fiică a Anei Ojog, profesoară, și a lui Victor
Ojog, avocat. Tatăl său a fost de mai multe ori arestat și întemnițat, ca fost
deputat liberal. Rodica a urmat primele clase la școala „Maison des Français”,
apoi Liceul „Domnița Ileana" (azi „Mihai Eminescu”) (1948-1955) și la
absolvire se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar
în 1956 este exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu
susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.
După exmatriculare, pentru
a-și asigura un viitor, s-a căsătorit cu un aristocrat neamț din Timișoara, al
cărui nume începea cu „von”. Cu toate acestea a făcut memorii la Ministerul
Învățământului pentru a se putea întoarce la facultate. I s-a comunicat că
reîntoarcerea este condiționată de o „reabilitare” constând într-un an de muncă
necalificată într-o fabrică, unde să devină „fruntașă în producție”. Soțul ei
nu a fost de acord, așa că a divorțat și s-a angajat ca muncitoare la fabrica
de medicamente „Galenica” unde, pe lângă faptul că a ajuns „fruntașă în
producție”, a desfășurat și activități obștești, la brigada artistică, la
echipa de dansuri, la gimnastică la cor etc. După scurgerea anului de
„reabilitare”, în 1962 a dat examen de admitere la Facultatea de Științe
Juridice din Iași, pe care a absolvit-o în 1967 la Universitatea din București.
În 1969, a debutat cu un
scenariu la televiziune (Crima din Cișmigiu), iar primul roman polițist,
Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei,
actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971 la editura „Albatros”,
colecția „Aventura”. În urma succesului publicistic a renunțat la avocatură,
după șapte ani de practică, și s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după
propriile declarații, a publicat 35 de romane, în majoritate polițiste, dar și
câteva istorice și unul științifico-fantastic. Ea a fost supranumită „Agatha
Christie a României".
S-a stins din viață la 2
septembrie 2002 având 63 de ani.
Din colecția noastră: Spionaj la mănăstire
(București, 1972); Să nu ne uităm la ceas (București, 1989).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu