Scriitoarea Ana Lupan s-a
născut la 12 septembrie 1922 în satul Mihuleni, județul Orhei într-o familie de
vrednici gospodari - Pavel și Nadejda Lupan, avându-l frate pe poetul Andrei
Lupan, cu 10 ani mai mare.
Scriitoarea face parte din
generația lui Ion Druță, a Ariadnei Șalari, a Verei Malev, a lui Ion C.
Ciobanu, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc.
In anul 1950 absolvește
școala agricolă din Cucuruzeni, aceeași școală pe care a absolvit-o în 1929 și
fratele său, iar în 1960 învață la Cursurile superioare de pe lângă Institutul
de literatură M. Gorki din Moscova.
Debutează în 1950. În anul
1955 îi apare culegerea de proză Drumul spre sat, iar peste doi ani, în
anul 1957, vede lumina tiparului culegerea Lasă vântul să mă bată. În
anul 1963 apare culegerea Flori de toamnă, iar în 1964 - Buruieni de
dragoste. Scriitoarea își încearcă forțele și în genul dramatic și în anul
1966 iese de sub tipar culegerea Piese, unele dintre care au fost
montate de teatrele din republică. În anul 1970 vine în atenție cititorilor cu
culegerea de nuvele Toaca iernii.
Apoi, scrie lucrări epice
de proporții: romanele-dilogii Țarină fără plugari, Regăsirea
(1963,1974), romanele Neagră-i floarea de cireș (1977) și Vâltoarea
(1988) care, în opinia distinsului critic literar Mihai Cimpoi, "prezintă
un document uman răvășitor". În anul 1982 editează Scrieri alese în
două volume.Operele ei au fost tălmăcite în limbile: chineză, engleză, slovenă,
letonă, lituaniană, cazahă, uzbecă, cirghiză.
în anul 1984, Anei Lupan i s-a decernat
Premiul de Stat al R.S.S.M. În diferite perioade prozatoarea s-a învrednicit de
mai multe distincții: Medalia Pentru vitejie in Muncă (1960), Ordinul
Drapelul Roșu de Muncă (1974), Maestru al literaturii din R.M.
(1995), Ordinul Gloria Muncii (1997). Ana Lupan a încetat din viață în
anul 1998.
Din colecția
Bibliotecii „Ovidius”: „Flori de toamnă” (Chișinău, 2002 și
Chișinău, 2007).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu