Proverbele românilor
din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. I, de Iuliu A. Zanne
(pag.7 - 9). București, 1885
ASTĂ-DZI
1.Pentru
găina de mâne, oul de astă-dzi lasă (D. Cantemir)
Se dzice despre cei lacomi, cari pe nădejdea
unor făgăduieli sau speranțe mari, însăindouiose, scapă din mână un lucru mai
mic, însă dobândit. Latinii dziceau de asemenea: Mai bine oul astă-dzi, de cât
găina mâine. Turcii au un proverb identic.
De ore-ce nu am aflat nicăieri, și numai în
operile lui D. Cantemir, acest proverb, sub acestă formă, e probabil că autorul
l'aluat din limba turcescă.
2. A da
adzi un ou, ca să capeți mâine un bou (Al. Odobescu).
A da puțin pentru a dobândi mult sau, cum
dziceau Latinii: pileum donat, ut pallium recipiat; dă o pălărie ca să primescă
o manta.
3.
Astă-dzi ești mâine nu ești (N. Costin).
Arată că și omul pote muri dintr'un ceas în
altul, și că dzilele lui, precum dzice Biblia, sunt ca florile câmpului,
astă-dzi verdzi și înflorite, mâine veștede, uscate și culcate la pământ.
4. Adzi
mie, mâine ție (P. Ispirescu).
Rota norocului se învertesce, suind și coborînd,
pe rând, pe fiecare dintre noi.
5. Adzi
are, adzi mâcă.
Adică Adzi are, adzi mănâncă. Se dzice despre
cei nechibzuiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu