Alexandru Macedonski, poietul care a iubit la nebunie rozele

Oglinzi obscure

În martie 1920, poetul Alexandru Macedonschi  este pensionat din slujba pe care o deținuse cu largi intermitențe la Comisia Monumentelor Istorice, dar în urma protestului scriitorilor bucureșteni publicat în Presa Capitalei la 18 martie, ministerul revine asupra deciziei.

Alexandru Macedonski moare la 24 noiembrie 1920, la ora 3 după amiază, cerând roze, iar fiul său Nikita negăsind trandafiri, îi aduce să inhaleze parfum de trandafiri. Scena morții a fost povestită de fiul său Nikita într-o scrisoare adresată lui Alexandru T. Stamatiad, în anul 1936. La 27 noiembrie 1920 este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Din colecția bibliotecii noastre: Versuri și proză (București, 1969); Cartea de aur (București, 1975); Poezii (Cluj, 1981); Cartea de aur (București, 1986); Versuri și proză (București, 1987);M-am uitat la fericiți...(Chișinău, 1991); Thalassa (București, 1993); Versuri (Chișinău, 1999).

Mama lui Kurt Vonnegut s-a sinucis de Ziua...Mamei

Oglinzi obscure

Kurt Vonnegut s-a născut în a patra generație a unei familii de origine germano-americană, fiu și nepot al unor arhitecți din Indianapolis .

A studiat la Universitatea Cornell în 1941-42, unde a fost editor executiv asociat al unui ziar al studenților și a obținut o diplomă în biologie. În timpul anilor petrecuți la Cornell, a fost membru al Fraternității Delta Upsilon, la fel ca tatăl său. Tot în acea perioadă s-a înrolat în Armată, care l-a trimis la Institutul de Tehnologie Carnegie și la Universitatea Tennessee pentru a studia inginerie mecanică. Pe 14 mai1944, de Ziua Mamei, mama lui Kurt, Edith Lieber Vonnegut, s-a sinucis.

În colecția Bibliotecii „Ovidius”: Mama moarte (S.I., 1969) Abatorul cinci sau Cruciada copiilor(București, 1983); Bufoniada (București, 2006);  Dick Ochi-de-mort (Iași, 2007); Pușcariașul (București, 2009).

Anton Pann moare de tifos virulent, după o răceală puternică

Oglinzi obscure

În anul 1848, anul revoluției de la Islaz, activitatea sa editorial-tipografică este mult mai redusă, reușind să dea la lumină doar patru cărți, dintre care două laice, una cu caracter religios, Cântece de stea, ediția a IV-a și Privighierul, care cuprinde cântările Vecerniei și Utreniei. În paralel cu munca didactică, o va desfășura și pe aceea de cântăreț la biserica Kretzulescu, unde reușise să formeze un cor de tineri, plătiți cu câte 20 de lei pe lună.

În ciuda greutăților întâmpinate în ultimul său an de viață (1854),  reușește să tipărească mai multe cărți politicești și încă cinci lucrări de muzică bisericească: Mica gramatică teoretică și practică (cu caracter didactic), Irmologhiu-Catavasier, ediția a II-a, unde adaugă un model de recitare a Apostolului și a Evangheliei; Noul Anastasimatar, tradus și compus după sistema cea veche a serdarului Dionisie Fotino, La Sfânta Liturghie a lui Ioan Gură de Aur și La Sfânta Liturghie a Marelui Vasile.

Anton Pann moare în ziua de 2 noiembrie 1854, la întoarcerea dintr-o călătorie prin Oltenia, de unde contractase o răceală puternică (tifus virulent). Este înmormântat la Biserica Sfântul Stelian (Lucaci) din București, din apropierea casei sale. Avea 64 de ani.

Din colecția bibliotecii noastre: „O șezătoare la țară” (București, 1968); „Felurite” (Cluj, „1973); „Povestea vorbii” (București, 1982); „Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea” (Timișoara, 1987).  

Scrisori după moarte

Oglinzi obscure

La 29 septembrie 1888 Iulia Hasdeu se stinge din viață de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

Bogdan Petriceicu Hasdeu nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe. În prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu se confesează:

Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu).

Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."

Se presupune că atât castelul de la Câmpina cât și cavoul Iuliei de la Cimitirul Bellu au fost construite după directivele riguroase ale spiritului defunctei transmise în cadrul unor ședințe de spiritism.Există manuscrise ale acestor ședințe de spiritism și scrisori ale Iuliei Hasdeu transmise după moartea sa către tatăl său prin intermediul unui medium.

Din colecția bibliotecii noastre: Destăinuiri (București, 1993); Poezii (București, 1997); Prințesa Fluture (Chișinău, 2006);Ciprian Doicescu - Iulia Hasdeu. Cu tălmăciri din poeziile sale (București, 2010).

Agatha Christie a României

Oglinzi obscure

Angela Rodica Ojog-Brașoveanu s-a născut ca fiică a Anei Ojog, profesoară, și a lui Victor Ojog, avocat. Tatăl său a fost de mai multe ori arestat și întemnițat, ca fost deputat liberal. Rodica a urmat primele clase la școala „Maison des Français”, apoi Liceul „Domnița Ileana" (azi „Mihai Eminescu”) (1948-1955) și la absolvire se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 este exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.

După exmatriculare, pentru a-și asigura un viitor, s-a căsătorit cu un aristocrat neamț din Timișoara, al cărui nume începea cu „von”. Cu toate acestea a făcut memorii la Ministerul Învățământului pentru a se putea întoarce la facultate. I s-a comunicat că reîntoarcerea este condiționată de o „reabilitare” constând într-un an de muncă necalificată într-o fabrică, unde să devină „fruntașă în producție”. Soțul ei nu a fost de acord, așa că a divorțat și s-a angajat ca muncitoare la fabrica de medicamente „Galenica” unde, pe lângă faptul că a ajuns „fruntașă în producție”, a desfășurat și activități obștești, la brigada artistică, la echipa de dansuri, la gimnastică la cor etc. După scurgerea anului de „reabilitare”, în 1962 a dat examen de admitere la Facultatea de Științe Juridice din Iași, pe care a absolvit-o în 1967 la Universitatea din București.

În 1969, a debutat cu un scenariu la televiziune (Crima din Cișmigiu), iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971 la editura „Albatros”, colecția „Aventura”. În urma succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după propriile declarații, a publicat 35 de romane, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic. Ea a fost supranumită „Agatha Christie a României".

S-a stins din viață la 2 septembrie 2002 având 63 de ani.

Din colecția noastră: Spionaj la mănăstire (București, 1972); Să nu ne uităm la ceas (București, 1989).