Poetul Țărânii -150 ani

File vechi de calendar chișinăuian

          George Coșbuc s-a născut la 20 septembrie 1886, al optălea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
          Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a, ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar în 1883 devine președinte. Publică primele poezii, citește la ședințele societății traduceri și o poveste populară, în 600 de versuri.
          Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamnă, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
          În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna. Directorul  Tribunei îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare.

P.S. O stradă din Chișinău, sectorul Râșcani, îi poartă numele. 

Din colecția bibliotecii noastre: Balladen und idyllen (Bukarest, 1963); Opere alese (București, 1966); Poezii (București, 1969); Cântece de vitejie. Texte comentate (București, 1981); Poezii (București, 1985); Cântece de vitejie (București, 1988);  Nunta Zamfirei (București, 1989); Moartea lui Fulger (Chișinău, 1990); Versuri și proză (Cluj-Napoca, 1991); Coroane de oțel (București, 1992); Balade și idile (Târgu-Mureș, 1993); Fire de tort (Chișinău, 1996); Poezii (București, 1996); Poezii (București, 1997); Pagine alese (București, 1997); Cântece de vitejie (Chișinău, 1998); Poezii (Chișinău, 1998); Vestitorii Primăverii (București, s.a.); Balade și idile (Chișinău, 2003); Opera poetică (Vhișinău, 2006); Balade și idile. Fire de tort (București 2010); Fire de tort (București, 2014).