Guvernanta lui Ion Luca Caragiale devine poetă

Semne de carte și biblioteci

Elena Farago  s-a născut pe 29 martie 1878 la Bârlad, în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat la 20 de ani cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare. În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța. Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920. În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu,Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946). Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

P.S. Cartea din bibliotecă: Versuri 100 (Craiova, 1976).

Hai nani, nani 

Hai nani, nani,

Lumina mamii...

Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...

Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n minte, -

Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte

Și plânge-așa cum plânge cumplitul ăst de vant...

Hai nani, nani...

Să-ti cânt, lumina mamii, si iar incep și iar

Cuvintele-și pierd șirul, - că vezi, în astă seară

I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,

De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...

Dar tu aștepți un cântec - că tu ce știi de vânt!

Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?...

O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste...

...Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...

Hai nani, nani,

Lumina mamii...

...Si iar răman de parcă nu mai găsesc cuvânt

Din tot ce-ți spun alt-dată în cantecele mele,

Si feți-frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele

Și-au amuțit povestea de parcă nu mai sunt...

Hai nani, nani...

Adormi în caldu-ți leagăn, lumina mea, și taci -

Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare,

Ca să-ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care

Se sting de frig si foame copiii cei saraci...