Proverbele românilor

Din cartea „Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, volumul III, București, 1889

Pădure

1.Pădure fără uscături nici-cum se pote găsi (Iord. Golescu).

Adică om fără cusururi și lume fără nebuni. 
2. Pădurea nu se sperie de cel care pune multe lemne în căruță.                                  

Căci acel care se apucă de multe nu face nici o ispravă; se dzice despre cei lacomi. 
3. Pădurea de coda ei piere (V. Alecsandri). 
Să nu dăm nici un ajutor dușmanului, căci va întrebuința, în dauna nostră, puterea pe care i-ai dat'o. Reul pe care și'l face omul singur nu il pote face nimene. 

4. De securea fără codă n'are frică pădurea.                                

Adică de neprieti căruia îi lipsesc mijlocele de a face reul. 

5. A căra lemne în pădure. 
A da celui care deja este bogat; a duce un lucru acolo unde nu e de lipsă.Într'un mod figurat acestă dzicătore însemneză: a da poveți acelora cari ar fi el în stare să ne povățuiască. 

6. A mușcat în pădureță. 
a) S-a păcălit.

b) A murit.