Din
cartea „Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria
și Macedonia, volumul III, București, 1889
Beț
1.A da la om fără beț.
A fi îndrăzneț, obraznic.
2 Caută a beț.
Caută bătae. Se dzice pentru celi ne-astîmpărați, cari nu
se portă cum ar trebui.
3. A sta de beț cu cine-va.
Se ține mereu de
cine-va, îl tot urmăreșce ascultându'l și observându'l ori-ce vorbă, ori-ce
faptă, ori-ce mișcare.
4. A merge pe beț.
A pleca repede dintr'un
loc, dar gol pușcă. Se dzice în rîsde cei care'și pune în gând să mergă
unde-va, dar nu are mijloce.
5. A vorbi de-a bețul.
Vorbeșce răstit,
amenințător.
6. Tronc, ca apa 'n beț
Se dzice la vorbe
ne-potrivite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu