Semne de carte și biblioteci
Magda Isanos s-a născut la 17 aprilie 1916,
la Iași, în familia lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină
(psihiatri). La vârsta de un an si șase luni s-a îmbolnăvit de poliomielită, a fost salvată numai datorită grijei deosebite a mamei
sale, despre care poeta spunea mai târziu : Mama m-a născut a doua
oară. Sechelele bolii au fost reduse la minimum, a rămas numai cu o
sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers. De mic copil, fiica lor
avea o adevărată pasiune pentru lectură, citea zi și noapte din biblioteca
părinților și din biblioteca școlii. A urmat liceul la Chișinău, pasionând-o
chiar de la început limba română și istoria, iar, mai
târziu, filosofia. Acum se afirmă
și pasiunea sa pentru literatură.
A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A
studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.
Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a
Liceului de băieți Bogdan Petriceicu
Hașdeu din Chișinău.
La 18 septembrie 1935 se căsătorește la Chișinău
cu Lev
Panteleev, (Acesta își făcuse studiile la Iași,
urmând limbile clasice. Avea calități intelectuale remarcabile, scria poezii și
era și el un cititor pasionat). Dar, la 31 ianuarie 1936 căsătoria
ei s-a desfăcut prin consens.
La 31 martie se căsătorește cu Eusebiu Camilar (martori: George Lesnea și
avocatul M. Călinescu, la care locuise Magda în primii ani de studenție). În
vara anului 1938, Camilar o duce pe Magda la Udești, unde-i cunoaște
familia, prietenii și locurile copilăriei. Participă la ședințele Societății
Noua Junime, înființată din inițiativa lui G. Călinescu, citind din
poeziile ei. Toamna își ia licența în Drept. Prietena sa Veronica Zosin
consideră că a fost cea mai veselă și fericită perioadă din viața
Magdei.
În 1939 se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar. În același an are
un succes răsunător în avocatură.
În septembrie 1940 se aprobă apariția la Iași a ziarului Avântul,
unde, alături de George Ivașcu, Alexandru Pini, Eusebiu Camilar, Magda Isanos face parte din personalul
redacțional. Suspectată de cenzură, gazeta nu mai apare.
În octombrie, soții Camilar se mută pe strada Săulescu, unde au locuit până
în primăvara anului 1944, când vor pleca în refugiu.
În 1941, Prefectura județului Iași aprobă, începând cu luna aprilie, apariția
ziarului de informații Voința, redactor responsabil Eusebiu
Camilar, care — convocat sub arme — lasă toată munca redacției în grija
poetei. Ziarul a fost opera Magdei, scrie amica sa, Veronica Zosin
(căsătorită Gorgos). Primul, număr apare la 2 aprilie 1941. Din
lipsă de fonduri, ziarul își încetează însă apariția în a doua jumătate a lunii
mai.
Se naște Elisabeta, fiica poetei.
În același an, boala Magdei se agravează. În 1942 vizitează familia
poetului Mihai Codreanu, care - așa cum declară mai târziu E. Camilar a călăuzit cu
grijă de părinte primii pași în arta poetică a Magdei Isanos.
La 2 martie 1943, Baroul Iași înregistrează cererea prin care Magda
Isanos Camilar, avocat stagiar, domiciliată în Iași, strada Săulescu 19,
înaintează alăturatul certificat medical, din care se vede că sufăr de
o boală de inimă ce m-a împiedicat un timp nedeterminat să depun vreo activitate
profesională.
La sfârșitul lui martie, soții Camilar
pleacă în refugiu. In noaptea de 5 spre 6 iunie un
bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar
din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite,
păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.
În 17 noiembrie 1944 poeta se stinge la București, în locuința părinților
săi din strada Popa Nan - Nr. 49. Avea doar 28 de ani.
P.S. Cartea din colecția noastră: Confesiuni lirice (Chișinău, 1989).
Fără nume
O carte-mi ține-ades tovărășie
Și-a mai rămas pe rândurele ei,
Ca pulberea de soare argintie,
Lumina unui gând din ochii tăi.
Stau astfel vremea fără s-o mai număr;
Mă-nșală visul bun și mă gândesc
Că-mi urmărești lectura peste umăr,
Și, dacă taci, e pentru că citești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu