Semne de carte și biblioteci

Pe urmele lui ...Georges Simenon

Georges Simenon s-a născut pe strada Leopold nr.26, în prezent nr. 24, din Liege, fiind fiul lui Désiré Simenon și al soției acestuia, Henriette. Désiré era contabilul unei companii de asigurări și se căsătorise cu Henriette în luna aprilie a anului 1902. Deși s-a născut pe 13 februarie, din motive de superstiție, nașterea scriitorului a fost înregistrată pe 12. Acest fapt este amintit în romanul Pedigree.

Familia Simenon își are originile în vechea regiune Limboug din estul Belgiei, familia mamei lui Simenon fiind, de asemenea, din această provincie, dar din partea sa olandeză. Printre persoanele din trecutul familiei se numără Gabriel Bruhl, un jefuitor din Limbourg-ul anilor 1720-1743, care a sfârșit prin spânzurătoare. Din această cauză Simenon folosește numele de Brühl destul de des în romanele sale.

În aprilie 1905, la doi ani după nașterea lui Simenon, familia s-a mutat în vecinătatea orașului Outremeuse, pe rue Pasteur nr. 3 (acum strada Georges Simenon, nr. 25). În septembrie 1906 s-a născut al doilea copil al familiei Simenon, care a devenit fiul preferat al Henriettei, fapt ce l-a influențat negativ pe micul Georges. Mai târziu, în februarie 1911, familia s-a mutat din nou, de această dată pe rue de la Loi, tot în Otremeuse. În această nouă și mai spațioasă casă, familia a decis să primească chiriași. Printre cei care de-a lungul timpului s-au perindat prin casa Simenon se aflau ucenici și studenți de diferite naționalități ce i-au înfățișat micului Georges o parte din diversitatea lumii. Acest lucru a influențat romanele sale, în special Pedigree și Le Locataire.

La vârsta de 3 ani, Simenon a învățat să citească la grădinița Saint-Julienne. Apoi, între 1908 și 1914, a urmat Institutul Saint-André. În septembrie 1914, la puțin timp după izbucnirea Primului Război Mondisl, și-a început studiile la Colegiul Saint-Louis, un liceu iezuit.

În februarie 1917, familia Simenon s-a mutat într-o fostă clădire a poștei din vecinătatea orașului Amercoeur, pentru ca în iunie 1919 să revină în Otremeuse, de data aceasta pe rue l'Enseignement.

Folosind boala de inimă a tatălui său ca pretext, Simenon a decis să-și încheie studiile în iunie 1918, nemaisusținând examenele de sfârșit de an ale Colegiului Saint-Louis. Ulterior a obținut câteva slujbe minore și de ocazie.

P. S. Din colecția noastră: Maigret și hoțul leneș (București, 1961);   Inelele de la Bicetre (București, 1966); Comisarul Maigret a fost prădat (București, 1969);  Maigret și școala crimei (București, 1993); Nebunul din Bergerac (Iași, 2004); Maigret se teme (Iași, 2004); Maigret și mortul (Iași, 2004); Maigret la New York (Iași, 2004); Maigret și ucigașul (Iași, 2005); Cine a uris-o pe Cecilie? (Iași, 2005); Maigret se înșală (Iași, 2005 Maigret se înfurie (Iași, 2008); Maigret intră în ring (Iași, 2008)Revolverul lui Maigret (Iași, 2009); Maigret și cavalerul fără cap (Iași, 2009); Maigret și bătrâna doamnă (Iași, 2009); Maigret și ministru (Iași,2009); Maingret se apără (Iași 2010);Maigret și cazul Nahour ( Iași, 2010); Prietenul lui Maigret (Iași, 2010); Maigret și femeia nebună (Iași, 2010); Maigret ezită (Iași, 2010); Maigret și domnul Charles (Iași 2010); Vacanța lui Maigret (Iași, 2010);  Maigret și fantoma (Iași 2011); Maigret și vagabondul (Iași 2011); Maigret și hoțul leneș (Iași, 2011); Maigret se amuză (Iași, 2011); Maigret călătorește (Iași, 2011);  Maigret și informatorul (Iași, 2011); Câinele galben (Iași, 2011); Răbdarea lui Maigret (Iași, 2012); Căruțașul de pe Providence (Iași, 2013).