Mariana Bahnaru. O voce de aur, pe unde herţiene

S-a născut într-un sătuc pitoresc de codru, numit Vânători, vecin cu satul Ciuteşti (toponimele vorbesc de la sine despre această zonă împădurită). La un an de la naştere, ruşii îl deportează pe tatăl ei, Eudochim Mişliuc (oamenii spun că pentru un pumn de secară, găsit în podul casei acestuia).  Peste încă un an, vine vestea că a decedat la Novosibirsk. 

Eufrosinia, rebotezată de lume Zina, rămâne cu trei copii în braţe. Când Maria împlini 13 ani, maică-sa îi lăsă în grija vecinilor şi plecă pe şantier la Chişinău. Peste un an îşi luă cu ea şi copiii. Trăiau într-o baracă. După absolvirea şcolii nr.32 cu medalie, fata se angajează la Uzina „Vibropribor”, lăcătuş-asamblor de categoria 3. Făceau oscilografe pentru avioane. În 1964 se înscrie la seral la Institutul Politehnic din Chişinău, Facultatea Telemecanică. Îndemnată de un oarecare Repeşco, urmează cercul dramatic de la Casa Tineretului. În 1965 se selectau tineri pentru Şcoala Superioară Teatrală „Şciukin” din Moscova. Acelaşi Repeşco îi poartă de grijă, o convinge pe mama Mariei s-o lase la studii. La examene, ministrul culturii, Ion Ungureanu, se leagă de orăşeni, pe care îi consideră „stricaţi la limbă”. Pe Maria o ia la studii, la insistenţa examinatorilor moscoviţi. I-a fost foarte greu, dar a rezistat. La primul examen anual, Maria se prezintă cu un studiu de excepţie şi Ungureanu îşi schimbă părerea despre „orăşeancă”. Iar în 1970, studenta  Mişliuc îşi încheie studiile cu menţiune.

Împreună cu alţi 18 colegi, vine la Teatrul „Luceafărul”. Era deja căsătorită cu un „şciukinist”, care o trădează şi pe ea şi pe micuţul Viorel, de numai doi anişori. Munceşte mult. Colaborează cu televiziunea şi programul radio „Luceafărul”. Reuşeşte să joace câteva roluri, printre care cel al Luluţei din „Chiriţa în provincie” de Alecsandri şi în „Voiaj de nuntă” de Vişnevsky. În 1971, între TV şi radio, alege radio. E angajată crainic, cu un salariu de 100 de ruble. Peste două luni e deja crainic, categoria a II-a. Se recăsătoreşte cu Petru Bahnaru, dansator în trupa orchestrei „Fluieraş”. Acesta, de dragul Mariei, refuză cariera artistică, îmbrăţişând meseria de mecanic maşini de calcul şi scris. Simţind sprijinul soţului, ea devine şi mai activă: emisiuni tv pentru copii, concerte televizate, dublări la „Moldova-film”, prezentări de concerte pentru guvern, declamări la 1 mai şi 7 noiembrie, prezentări ale sesiunilor Comitetului Central etc. Însoţeşte în concerte Orchestra „Folclor” şi pe cea Simfonică prin toată Moldova. Prezintă cultura noastră la Moscova. Prin 1975 i se  spunea deja Mariana Bahnaru, deşi oficial poartă acest nume din 2004. Pentru muncă şi talent, în 1980 i se conferă titlul „Artistă Emerită din Moldova”.

În prezent, este redactor şi şefă de sector emisie radio. Feciorul, Viorel, a absolvit Facultatea de Drept la Bucureşti, s-a căsătorit şi s-a stabilit cu traiul la Roma. Fiica, Viorica, este actriţă la Teatrul Evreiesc din Bucureşti. În acest an, Mariana Bahnaru, vocea de aur a radiodifuziunii moldoveneşti, împlineşte 35 de ani de activitate, în calitate de crainic la Radio Moldova. (ion borş)

P.S. Acest articol a fost inclus în „99 femei ale Moldovei”, publicație editată de „VIP magazin”, în luna martie, 2006 (acum 9 ani). Cunoscuta crainică radio Mariana Bahnaru este în prezent la pensie, dar continuă să lucreze cu tineretul, să participe la evenimente culturale, organizate de bibliotecile din capitală, inclusiv și la biblioteca noastră, fiindu-ne prietenă de mult timp.  Artista a intrat pe tărâmul septagenarilor, chiar dacă nici nu lasă de bănuit acest lucru. La mulți ani, multstimată Mariana Bahnaru! Multă sănătate și să vă știm mereu printre noi, activă și plină de inspirație, așa, precum,de fapt, sunteți.