Semne de carte
și biblioteci
Romulus Vulpescu
s-a născut la Oradea în ziua de 5 aprilie 1933. Este fiul Elenei (născută Botez) și
al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier.
A urmat, la București, școala primară,
liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), unde a frecventat
clasele X-XI la seral, în paralel cu o școală profesională (1950-1951),
devenind și strungar calificat.
S-a înscris apoi la Facultatea de
Filologie, Secția Limba și Literatura Română, a Universității din
București, pe care a absolvit-o în 1955.
După absolvire, a lucrat ca redactor la
Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru
Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar
literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969),
muzeolog la Muzeul Literaturii Română și în redacția „Manuscriptum”
(1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989),
director al Teatrului Mic (1990-1991). Căsătorit cu prozatoarea Ileana
Vulpescu, cu care a avut o fiică, Ioana.
A fost senator din partea Frontului
Salvării Naționale în Legislatura 1990-1992, când a fost membru în
grupurile de prietenie cu statul Israel, Franța și Ungaria, apoi a fost membru
în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.
A fost membru al Partidului România
Mare, Laureat al Premiilor Fundației „România Mare” pe anul 1990.
Zguduit de tragedia morțiii fiicei lui, Ioana Vulpescu,
de numai 41 de ani, peste o lună, la 18 septembrie 2012, se stinge din viață.
Avea 79 de ani. A fost poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician român.
Ruga mea de
seară
Ingaduie, Doamne, să-mi închei
Rugăciunea de seară ca de-obicei:
"Bunule Dumnezeu,
Când ai sa vrei
Să mă chemi la Tine,
Rogu-Te să-l iei
Mai întâi pe câinele meu,
lăsându-mă-n viață pe mine:
Murind eu ar suferi el
Veghindu-mi crucea de la căpătâi.
Și să nu ma socoți mișel,
Dar fie-mi oricât de greu,
Parinte,-ndura-Te-a-mi harazi,
După ce și-o da sufletul ,înc-o zi:
Ca moartea lui s-o plâng eu."
Rugăciunea de seară ca de-obicei:
"Bunule Dumnezeu,
Când ai sa vrei
Să mă chemi la Tine,
Rogu-Te să-l iei
Mai întâi pe câinele meu,
lăsându-mă-n viață pe mine:
Murind eu ar suferi el
Veghindu-mi crucea de la căpătâi.
Și să nu ma socoți mișel,
Dar fie-mi oricât de greu,
Parinte,-ndura-Te-a-mi harazi,
După ce și-o da sufletul ,înc-o zi:
Ca moartea lui s-o plâng eu."
P.S: În colecția de carte a Bibliotecii „Ovidius” puteți
găsi versuri de Romulus Vulpescu și romanele soției sale : „Carnetul din
port-hart”, „Sărută pământul acesta” și
cartea „Arta conversației”.
