Semne de carte și biblioteci
La 29
septembrie 1902, după ce se întoarce din Médan unde și-a petrecut vara,
Émile Zola se asfixiază în timpul nopții împreună cu soția sa Alexandrine, din
cauza combustiei lente a unui foc acoperit din șemineul camerei lor, în
apartamentul de pe rue de Bruxelles (Paris, arondismentul al IX-lea). La
sosirea medicilor nu mai rămâne nimic de făcut. Émile Zola decedează oficial la
ora 10 dimineața, cauza fiind intoxicația cu monoxid de carbon. Cu toate
acestea, soția lui supraviețuiește.
Moartea
scriitorului este cel mai probabil accidentală, dar ținând cont de numărul
inamicilor lui Zola (în special anti-dreyfusarzii), teza asasinatului sau a
„festei răutăcioase care a scăpat de sub control” nu a fost niciodată
abandonată. După moartea lui, poliția desfășoară o anchetă, dar nu se
ajunge la nici o probă.
Impactul
morții lui Émile Zola este imens. Presa
devine ecoul emoției care cuprinde o întreagă populație. Excepție face doar
presa naționalistă și antisemită, care exultă - ziarul La Libre (Cuvântul
liber) titrează: Scenă naturalistă : Zola mort prin asfixiere.
Emoția cuprinde și țări străine unde numeroase ceremonii au loc în memoria
scriitorului francez, iar presa germană, britanică, americană reflectă
fenomenul din plin. Omagiul este internațional. La ceremonia înmormântării, Anatole
France, care a insistat să amintească toate aspectele legate de scriitor,
inclusiv lupta sa pentru dreptate, declară A fost un moment al conștiinței
umane. O delegație de mineri din Denain însoțește
cortegiul scandând „Germinal, Germinal!”.
Cenușa lui Zola este transferată la Panteonul din Paris la data
de 4 iunie 1908. La sfârșitul ceremoniei de la Panthéon, un jurnalist anti-dreyfusard, Louis
Gregori, trage un foc de revolver asupra lui Alfred Dreyfus, care nu este
decât rănit ușor la braț.
Din 1985, casa lui Émile Zola din Médan devine muzeu. La începutul primei
duminici din octombrie, în fiecare an, societatea literară a prietenilor lui Émile
Zola organizează un pelerinaj.
P. S. Cărțile
lui Emile Zola vă așteaptă. Le găsiți pe rafturile bibliotecii noastre.
Din poeziile prozatoruluilui
Emile Zola
După
ani am revenit
Fără să mai ştiu numărul străzii.
Am mers încet, încet,
Pentru a nu trezi din somn trecutul.
Fără să mai ştiu numărul străzii.
Am mers încet, încet,
Pentru a nu trezi din somn trecutul.
Aş fi vrut să pot zări mansarda
La etaj, ţinând în ea atâtea speranţe
Rupte din timp, risipite în cer,
Ca nişte petale de meri
Scuturate de vânt...
La etaj, ţinând în ea atâtea speranţe
Rupte din timp, risipite în cer,
Ca nişte petale de meri
Scuturate de vânt...