Zaharia Stancu s-a născut
în 1902 în localitatea Salcia, județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a
abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919,
când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din
București.
La 31 de ani, după ce a
primit diploma de licență), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la
reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română,
Gândirea.
A fost recunoscut atât ca
poet, cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, in cercurile
literare și de către publicul larg.
Gloria și recunoașterea
majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din
rațiuni ideologice.
A fost director al
Teatrului Național din București (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului
de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al
Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din
România (din 1948). A publicat romanul Desculț în anul 1948, opera sa angajată
fiind inclusă în toate programele școlare din perioada comunistă.
A fost exclus din Partidul
Muncitoresc Român, apoi reprimit.
În 1955 a devenit membru
titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce se afirmase deja
plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952),
imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la
putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, șefia
Uniunii Scriitorilor.
A fost sărbătorit cu fast
la aniversarea a 70-a.
A încetat din viață în 1974,
la vârsta de 72 de ani.
Din colecția Bibliotecii noastre: Florile Pământului
(București, 1954); Sarea e dulce (București, 1955); Iarba (București, 1957); Rădăcinile
sînt amare (București, 1962); Jocul cu
moartea (București, 1962); Constandina (București, 1962); Vântul și ploaia
(București, 1969); Pentru oamenii acestui pământ (București, 1971); Sabia
timpului (București); Șatra (Chișinău, 1992); Necuvintele (București, 2009);
Noduri și semne (București, 2010); Oase plângând (București, 2011).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu