O zi de joi

Serviciul „Șezători de altădată” ne-au cuprins cu fiori și în luna martie, luna tradiționalului mărțișor, când doamnele și l-au prins la piept una alteia, dorindu-și  o primăvară plină de regenerare și întinerire sufletească.

Subiectul șezătorii are o strânsă legătură cu toate sărbătorile lui  Mărțișor, fiindcă la cântec, dans și voie bună, moldovenii poartă cu mândrie costumul popular.

De data aceasta, am studiat și analizat unele elemente ale costumului, stofa caracteristică și tehnicile utilizate la confecționarea catrinței, bondinței și broboadei care oferă un aspect specific fiecărei moldovence, pe timp de vară purtau broboadă din bumbac, iar în timpul iernii, pe lângă cea din bumbac, femeile purtau deasupra un șal din lână.

Atât bondița, cât și catrința se deosebeau prin ornamentele specifice care depindeau de la zi la zi, de la o zi obișnuită la una de sărbătoare.

Doamnele nu au uitat nici de încălțări, care atât la ciorapi, cât și la opinci aveau gusturi diverse ca și zilele, și locurile pentru care erau destinați: pe acasă, pe la biserică, de sărbători și în ospeție, diferența mare era între culoare și ornamente, cei împletiți pe acasă aveau culoarea neagră, iar la ceilalți erau cu o gamă largă de culori.

La cercul meșterițelor de ciorapi s-a alăturat astăzi Doamna Zinaida Sochircă, care a încântat urechile doamnelor cu creația sa proprie „Floarea, piatra, lutul/ În Prut s-a înfrățit”, dar creația rămâine creație și în muzică, căci soțul unei doamne ne-a surprins pritr-o romanță la pian.

În asemenea condiții, munca merge strună, iar dispoziția și voia bună ne amintește despre vechii greci care începeau lucruri mari în zi de joi, ceea ce denotă că șezătoarea desfășurată la biblioteca Ovidius în zi de joi este un lucru măreț, care adună oameni cu același potențial.

O zi dedicată bunicului din Humulești

Ziua de întâi martie este o zi specială prin firul de mărțișor, prin melodia compozitorului Eugen Doga, dar și prin faimoasele Amintiri din copilărie ale lui Ion Creangă.

Din motivul aniversării a 180 de ani de la nașterea bunicului din Humulești , serviciul Povestea copilăriei  i-a intrigat pe cei prezenți prin legătura dată-eveniment, dar și expoziția de desene, fragmente din opere, care au decodificat încă o dată subiectul orei.

Moderatorul serviciului a lecturat fragmente din diverse povești, provocându-i să deducă titlul și să le raporteze la una din rubricile Povești, Amintiri, Prieteni, urmate bineînțeles, de argumente.

Dacă capra are trei iezi, punguța doi bani, iar călătorii cinci pâini, ajungi să te întrebi ce semnificație au aceste cifre în poveștile lui Ion Creangă, care au fost discutate și decodificate atât după înțeles, cât și după cifre.

Acrostihul de culoarea tricolorului, ce cuprinde cuvintele-cheie Poveste, Copilărie, Amintiri nu doar a stabilit coerența dintre termeni, dar și lexemele care le caracterizează.

Copiii au participat și la jocul Diamant care le-a sporit creativitatea și totodată spiritul de analiză și organizare, structurare a cuvântului în dependență de cerință și context.

O oră de poveste la biblioteca Ovidius se egalează cu o oră de satisfacție și curiozitate necontenită.

Bună ziua, te salut!

 Cei șapte ani de acasă sunt o dovadă în plus că bunele maniere se respectă.

În pofida la toate acestea, serviciul Bunele Maniere provoacă cititorii bibliotecii Ovidius să se alăture acestei activități, care fie că le reamintește unele norme de comportament, fie că îi învață ceea ce nu i-a învățat familia, școala, societatea.

Ora de astăzi i-a informat pe micii cititori cu formele de salut, pe care aceștia le-au notat pe șirul de mâinuțe primite, mâinuțe care așteptau pe partea opusă sinonimele lexemului salut.

Copiii au primit cu mare satisfacție provocarea de-a enumera formele de salut cunoscute în alte limbi, precum „Bonjour”, „Hello”, „Ciao” și altele.

Deși salutul e vechi de când lumea, după cum și au replicat unii din cei prezenți, totuși formele de salut au un specific aparte, atunci când sunt reprezentate prin gesturi și mimică, fapt înțeles de copii în momentul jocului dramatic când copiii au simulat mai multe tipuri de salut, recurgând la prezentarea formelor prin mimică, gesturi și pantomimică.

Dialogul produs de copii din cinci replici, având la bază tema prieteniei, a reliefat din nou formele de salut.

Însă să cunoști formele e puțin, căci o importanță aparte le au regulile de implementare a acestora în dependență de situație și de oamenii pe care îi saluți.

Moderatorul serviciului a recitat un șir de poezii care conțineau formele de salut, pentru a fi decodificat tipul salutului, după care au urmat un șir de precizări, cum că există salut de cultură, dominant, colegial etc.

Situațiile-problemă „Cine salută primul” au trezit semn de întrebare în mintea celor prezenți, care au oferit răspunsuri atât exacte, cât și cu unele dubii, care au fost mai apoi precizate de moderator.

Prin urmare, să ştii să saluţi este, într-adevăr, dovada că eşti bine crescut.

Conflictul conservat

Istoria este știința care trasează legături între prezent și trecut, este știința care trebuie acceptată așa cum este, căci o urmă deja trasată nu poate fi ștearsă cu cârpa, nu poate fi ștearsă cu nimic, absolut cu nimic.

Deseori suntem nevoiți să acceptăm unele lucruri, doar pentru că așa s-au derulat, fără a pătrunde în esența acestora, fie că nu le înțelegem și le lăsăm în plata Domnului, fie că nu ne ajunge timp sau nu dispunem de sursele necesare precizării unui adevăr trecut.

Serviciul de voluntariat O lecție de istorie altfel  a deschis de curând brațele bibliotecii Ovidius, având drept scop formarea spiritului critic la elevi, analiza și sinteza datelor și structurarea logică a unui răspuns în raport cu anumite surse.

Moderatorii acestei lecții, Teodor Candu, doctor în istorie și Tudor Ciobanu, cercetător științific la Institutul de istorie AȘM au propus  tinerilor de la Centrul de Excelență în Construcții să privească istoria cu alți ochi, ajutându-i, astfel, să-și formeze anumite abilități de cercetare a documentelor, hărților, de stabilire a cauzelor și efectelor, de argumentare a opiniei și de concluzionare.

Subiectul lecției Războiul transnistrean a fost premeditat, căci se-mplinesc 25 de ani de la cumplitul Război de pe Nistru, această temă a fost propusă spre decodificare elevilor în baza a trei articole.

În decursul orei, tinerii au conștientizat că Războiul transnistrean este un conflict conservat, înghețat, care nu are tentă spre rezolvare la fel ca acel din Georgia și Karabahul de Munte.

Profesorii au discutat și au analizat diverse articole din presă împreună cu elevii, care au primit sarcini asemănătoare cu cele de la bacalaureat, de a intitula hărți și eseuri istorice, care au la bază articole ce necesită a fi analizate în dependență de știrea pe care o propun, de adevărul acesteia și neapărat notarea concluziei.

 Conflictul transnistrean este un conflict rămas în discuție.

În ospeție la muzeu

Timpul rece de afară ne-a ținut prizonieri în casă, astfel la primele apariții ale soarelui cu dinți, noi, cei de la biblioteca Ovidius, responsabili de serviciul Rătăcind prin Chișinău, un serviciu pe care frigul l-a stopat și l-a depus la hibernare de rând cu animalele împăiate de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, am hotărât să vizităm cu copiii anume acest muzeu, încât razele soarelui și calendarul ne șoptesc apariția unui nou anotimp și concomitent Atelierul de mărțișoare desfășurat în incinta acestuia.

Ne-am delectat privirile cu simbolicul mărțișor, confecționat de mâini diferite, de toți cei care au pofta să împartă frumoasa tradiție și bineînțeles semnificația firelor de „alb” și „roșu” răsucite de ani de zile în aceeași combinație, unii din copii s-au alăturat grupelor atât specializate cât și dormice de a promova obiceiul, precum cei de la centrele „Andrieș”, „Curcubeu”, dar și veniți din depărtare, Sângerei, Criuleni.

Deși frăpați de frumusețea Mărțișorului, nu am ignorat, ci din contra ne-am plimbat pașii prin toate cele 18 săli ale muzeului, care ne-au captivat prin istoria țării noastre de la teritoriul odată scăldat de mare până la flora și fauna cândva existentă, nemaivorbind de cultura plaiului natal trecută din generație în generație, cu unele nuanțe păstrate, cu altele uitate, dar care mai dăinuiesc și azi.

Trecerea de la o galerie la alta, a făcut posibilă întâlnirea cu foști utilizatori ai bibliotecii Ovidius, veniți și ei să întâmpine tradiționalul mărțișor și să afle despre adevărata comoară natală, bucuria acestei revederi e ilustrată într-o poză comună, o poză care peste ani va relata despre acest eveniment.

Biblioteca Ovidius rămâine mereu surprinsă de evenimente și oameni care-i deschid ușa și de evenimente și oameni pe care-i vizitează.

Curcubeul copiilor

Serviciul  „Copilăria în culoare” este un serviciu excepțional, un serviciu care te face să privești lumea cu lumină, în culori și să uiți de tot ce e trist și gravat în nonculori.

Termenul culoare a cuprins astăzi universul  copiilor de la definiție până la clasificare, în calde și reci, în primare și secundare, dar toate acestea și-au urmat făgașul nu înainte de a-și stabili calitățile pe care trebuie să le posede și să deducă cuvântul-cheie ce-i va determina „succes”.

Succesul i-a călăuzit și la rubrica „Găsește cuvintele lipsă” din poezie, care în cele din urmă au conturat și mai bine aspectul culorii, mai bine zis, a unor culori, șapte culori primare ce se regăsesc atât în poezie,  cât și în intersecția ploii cu lumina, obținând, astfel,  un curcubeu.

Au recitat și poezie, scăldată toată în culoare, cum că „Am luat galbenul din soare/ Și-albastru  din val de mare” ca la final cu acuarela să reflecte curcubeul, soarele, umbrela.

Pensula, apa și culoarea au creat universul micilor pictori, care și-au înșirat fantezia pe coala albă de hârtie, reprezentând propriul curcubeu, al lor, dar și al bibliotecii Ovidius.

În paleta cu culori fiecare dispune de o culoare proprie, o culoare ce te caracterizează, ceea ce au și aflat copiii după ce și-au extras culoarea preferată.

Dacă preferi verdele, află că reprezintă odihna, speranța, tinerețea și liniștea ce-ți pătrunde întreg sufletul, despre celelalte culori vei afla cu siguranță dacă vei deveni fanul bibliotecii Ovidius și utilizatorul serviciului Copilăria în culoare.

Soarele oamenilor buni

Serviciul „Povestea copilăriei i-a încântat și astăzi pe micii cititori, care neapărat în zi de miercuri deschid ușa bibliotecii Ovidius.

Astăzi, la fel ca întotdeauna, copiii s-au adunat roată în jurul mesei și așteptau cu „gurile cascate” o altă poveste, nu înainte de a participa la jocul Caută-Găsește .

Ei s-au aventurat în acest joc, dar totodată au identificat cuvintele „Iisus”, „Hristos”, „Ierusalim”, „Scridon” și altele, ceea ce i-au ajutat să deducă titlul povestei Aleșii Domnului, după care a urmat lectura propriu-zisă.

Explozia stelară a fost utilizată cu un scop dublu, de a preciza locul sacru al Domnului și de a formula un șir de întrebări, pornind de la Cine?, Când?, Unde? Cum?De ce? , bineînțeles că răspunsurile au fost închegate pe potrivă, utilizând cuvintele-cheie.

Atunci când vorbim despre Dumnezeu, când preamărim numele acestuia, utilizăm o serie de calități pozitive, specifice unui ales al Domnului: prietenie, credință, smerenie, bunătate și speranță, un adevărat soare a oamenilor buni, ceea ce nu putem afirma despre cei care reprezintă contrariul, adică minciuna, zgârcenia, invidia, mândria, răutatea, pe care copiii l-au transfigurat în nourași, știind că aceștia niciodată nu vor deveni aleșii lui Dumnezeu.

Povestea de azi a fost percepută cât se poate de bine de cei care au lecturat-o, au formulat întrebări și răspunsuri, au rezumat în cele din urmă conținutul acesteia, având la bază cuvintele-cheie, stabilind că „Ierusalimul este acolo unde s-a născut Iisus Hristos” și că fiecare din cei prezenți au concretizat că omenia, onestitatea, bunătatea, credința, inteligența și speranța sunt valori fundamentale.

Lucrul în perechi i-a organizat și mai mult pe copii, ajutându-i să coopereze și să stabilească un raport de colegialitate cu unii din copiii care au venit pentru prima dată la activitate.

Dragi copii, profitați din plin de lectură și de Povestea copilăriei atâta timp cât sunteți copii, cât dispuneți de acest serviciu la biblioteca Ovidius.

Vino să vezi și tu magia!

Acolo unde este cald și bine, precum la biblioteca Ovidius, partenerii și voluntarii nu trebuie căutați, căci ei vin singuri, fiind siguri de efectul serviciilor pe care le propun publicului larg.

În așa mod s-au lansat mai multe servicii, printre care unul cu caracter exact, dar original, organizat la-ndemnul profesorului de chimie al Liceului Teoretic Agricol, Ureche Dumitru, care cu ajutorul celor patru discipoli ai săi au transformat sala de lectură a bibliotecii în una magică.

Magia serviciului Chimia distractivă a stârnit curiozitatea celor mici prin experimentele „Spuma arzătoare”, „Bancnota în flăcări”, „Vulcanul” și „Chirurgia magică” , iar pe cei mari i-a cointeresat cu toate substanțele utilizate și efectul lor în urma reacțiilor.

Deși vârsta publicului nu se încadra nicidecum în vârsta chimiei, pentru că cei mici habar nu au ce e cu aceste elemente și cum se numesc, însă au conștientizat că aceste farmece le văd doar aici, acasă nu le pot experimenta din lipsă de soluții, iar cei mari, părinții, probabil trebuie să depene ani în urmă ca să-și amintească de laboratorul de chimie.

Deci, suntem mândri, noi,cei de la Ovidius că dispunem de un serviciu-beneficiu atât pentru cei mici care când vor ajunge la etapa dată își vor aminti cu drag despre ceea ce au văzut, cât și pentru maturi, care și-au răscolit amintirile și totodată au văzut poate ceea ce n-au putut vedea la timpul lor.

Vino la biblioteca Ovidius în fiece zi, căci niciodată nu poți a ști ce fel de magie te așteaptă.

O duminică altfel la biblioteca „Ovidius”

Serviciul Micii Cercetători Ecologiști care văd în „verde” mai mult decât „o culoare” s-au întrunit din nou la biblioteca Ovidius pentru a experimenta, pentru a-și dezvolta gândirea critică și analitică.

Activitatea de astăzi s-a desfășurat într-un mod original, într-o combinație de științe, de metode, precum ecologia cu filologia și experimentul cu lectura, deși toate acestea s-au intercalat între ele cu un scop premeditat, de-a utiliza tot ce e natural, ecologic și de-a slăvi versul vierean, de-a deduce semnificația genericului acestei activități: Era-n duminici altfel!, având la bază poezia Duminica de Grigore Vieru.

Copiii sunt cei care-și modifică permanent ideile, dorințele, iar propunerea doamnei Lilia Don-Ciobanu de-a se metamorfoza în agenți secreți a fost acceptată, deoarece copiii au tendința să acapereze tot ceea ce le trezește curiozitatea și mai ales, ceea ce are aspect de mister, la fel ca și primul experiment Cerneala invizibilă.

Acesta constă în utilizarea materialelor din universul imediat, precum lămâia, bineînțeles să scrii un mesaj cu suc de lămâie nu e într-atât de ușor, dar e captivant, în momentul când poți descifra mesajul la flacăra unei lumânări și concomitent conștientizezi că această magie are loc în urma procesului de oxidare.

Pregătiți mereu pentru a experimenta cu propriile mâinuțe, copiii nu au încetat să ofere atât întrebări, cât și răspunsuri, iar observația le-a fost sporită și de sticluța cu vopsea-praf diluată în apă, care în momentul intercalării acesteia cu un magnet, acesta acapara toată vopseaua, termenul dedus de copii a fost magnetizarea, care are loc datorită particulelor de metal din vopsea.

La final, copiii așteptau cu nerăbdare experimentul dulce, iar prăjiturile căpătau un alt aspect, atunci când cei mici le atribuiau o nuanță de ciocolată în diverse forme, după imaginația proprie.

 O duminică la biblioteca Ovidius e o duminică altfel.

O lecție de cultură

Biblioteca Ovidius este o instituție  de cultură, din acest considerent toate serviciile și activitățile bibliotecii sunt strâns legate de cuvântul cultură.

Serviciul Șezători de altădată a adunat un șir de oameni care posedă numeroase valori, atât spirituale, cât și materiale, pentru a le prezenta celora care nu știu cum arăta cu adevărat o șezătoare și care e specificul ei.
Armonia, voia bună și dispoziția și-au dat binețe la această masă de îndată ce doamnele, meșterițe în ale artei au aranjat masa tradițional cu mere și nuci, cu plăcinte și bomboane, nici ceaiul din ierburi nu a lipsit, căci așa e la moldoveni, munca sporește când masa e plină.

Însă elementul primordial l-a constituit subiectul acestei întâlniri: Portul popular în Basarabia. Confecționarea și croșetarea iei și a cămașelor bărbătești.

Această temă i-a intrigat pe toți cei prezenți, așa că meșterul popular, Elena Boțan nu a stat mult pe gânduri și ne-a condus pe tărâmul acestei culturi cu cămașe și ii brodate pentru zi de zi, dar și pentru sărbătoare, cu bondițe și catrințe, cu brâuri și opinci pe care le purtau străbunii noștri de la mic la mare, toate croșetate și prelucrate, în culori deschise pentru celibatari, ceva mai închise pentru familiști, dar toate, absolut toate prin fir de ață și muncă depusă descriu localitatea și caracterul  celora care le poartă.

Punctul culminant al șezătorii l-a prezentat doamna Elisaveta Onofreiciuc, care ne-a frapat privirea cu costume naționale din Bucovina, din Codrii Cosminului, pe unde Ștefan cel Mare a dus bătălii, costume îngălbenite de vreme, cu o vechime de peste 100-150 de ani, dar și unele mai noi, pe care le-a purtat doamna și fiica ei, căci așa e tradiția ca fiecare fată să posede un costum național pentru biserică, nuntă și alte manifestări.

Analiză și sinteză asupra elementelor ornamentale povestite anterior și regăsite în țesătura acestor porturi populare.

Povestiri din alte vremuri, tratarea unor valori ce azi s-au păstrat preponderent, într-un cuvânt cultură dezvoltată într-o instituție cu același nume - biblioteca „Ovidius”.

Tu ce alegi?

Noțiunile de „dreptate” și „minciună” le găsim mereu în contradicție și actuale pentru timpurile noastre, pe cât sunt de frecvente, pe atât de des sunt tratate în diverse opere literare.

Astăzi, serviciul Povestea copilăriei le-a oferit utilizatorilor un suport pentru viață, deoarece povestea Adei Zaporojanu Dreptatea și Minciuna i-a familiarizat pe copii cu rolul acestora în societate și cu faptele pe care le fac atunci când sunt ghidați de acestea.

Lectura nu a fost singurul mod de a afla despre virtuțile și viciile celor două calități, căci copiii au participat activ atât la dezbateri, având la bază diverse situații-problemă, cât și la lanțul întrebărilor în baza textului.

Opinii și argumente diferite au fost stabilite de către micuți și în momentul realizării acrostihului cu termenii-cheie, însușirile oferite au fost diverse și contradictorii pe alocuri.

Toate ca toate, dar dialogul dintre Adevăr și Minciună  a fost și mai bine pus pe roate, căci fiecare și-a asumat întru totul rolul primit.

După cercetări și propuneri, copiii s-au relaxat prin jocul de cuvinte și labirint.

Dacă ai rămas frapat de ceea ce se petrece la Povestea copilăriei, nu ai decât să vii și tu la biblioteca Ovidius, căci neapărat te vei relaxa și vei învăța ceva nou.

O lecție cu impact!

Copiii sunt întotdeauna pasionați de cărțile ilustrative, pe ei îi captivează mult mai mult imaginea decât textul. Aceste criterii de selectare a textului trec printr-o perioadă de tranziție la fel ca și vârsta acestora.

Textul atât pentru cărți cât și pentru alte publicații are la bază redactarea acestora în programul Word, dacă la prima lecție de instruire utilizatorii de la biblioteca Ovidius au învățat principalele componente ale calculatorului și modul de utilizare și scriere a unui simplu text, azi ei sunt preocupați de culoarea reliefată nu doar prin text, ci și prin imagine.

Dacă în cazul textului oferirea unei culori a fost destul de simplă, atunci inserarea unei imagini le-a dat unora bătăi de cap și i-a dezorientat, căci aceasta prevede accesarea mai multor opțiuni: descărcarea imaginii din internet, alegerea opțiunii de inserare, forma și centrarea acesteia.

După ce au structurat textul și au aranjat imaginea la locul potrivit, copiii au învățat să treacă documentul electronic într-o formă tradițională, bineînțeles cu ajutorul imprimantei.

Lecția de instruire a avut un impact mare asupra copiilor care sunt conștienți că datorită programului Novateca oportunitatea de a-și vedea produsul realizat a crescut.

Miracolul de duminică

Frumusețea nu are margini, ea e actuală în orice epocă și la orice vârstă. Cu ea ne mândrim fie că suntem copii și mama ne-a gătit în rochițe de mireasă și sclipici pe buze sau ne-a aranjat papionul și bretonul de băiat mare, fie că ne aflăm la etapa maturității și ne preocupăm de frumusețea noastră în calitate de părinți, bunici.

Zilnic muncim, agonisim ca să ne fie bine nouă și copiilor noștri, iar week-end-ul  îl petrecem în compania copiilor pentru a acorda o notă de frumusețe familiei, în special mâinuțelor micuțe și dibace care mereu sunt dornice de a crea ceva pentru a-și ajusta accesoriile la hăinuța pe care o poartă.

Când vorbim despre frumusețe, despre accesorii și despre week-end ne referim la serviciul Miracolul care se desfășoară la biblioteca Ovidius în zi de duminică.

Cu toții suntem la curent că miracolele îi fascinează pe copii și din acest motiv ei nu lipsesc de la acest serviciu care îi motivează să producă ceva pe cât de obișnuit pentru noi-maturii, pe atât de neobișnuit pentru ei, pentru micile și gingașele lor mâinuțe, care nu-și găsesc odihna în timpul acestui serviciu, mereu sunt în căutare de mărgele potrivite după dimensiune, după formă și culoare, după bunul plac, dar și ornamentul pe care-l fac. Dacă într-un week-end au dat naștere unei brățări, acum au creat un colier, care va atârna frumos la gâtul meșterițelor sau al mamei, căci avem și un băiat care și-a dat interesul.

Frumusețea e o artă cu panglici și mărgele, o artă ce poate colora viața noastră și a celora care ne înconjoară.

Află și tu cum e împăratul!

Serviciul Povestea copilăriei  oferă utilizatorilor o trecere sistematică de la o temă la alta, dacă data trecută copiii au ascultat Legenda florii, astăzi aceștia au venit cu flori confecționate din hârtia cărților îngălbenite de vreme.

Povestea acestei săptămâni i-a impresionat pe micuții școlari prin jocul de căutare a titlului, prin descifrarea acestuia, care pare a fi ușor, dar care dă bătăi de cap atunci când ai la-ndemână șaptesprezece litere și trebuie să le aranjezi la locul cuvenit pe fiecare cu spirit de observație și răbdare ca într-un final să obții „Împăratul milostiv”. Dacă e sau nu așa, copiii au depistat din lectura-n lanț, care nu s-a realizat atât de rapid precum și-au dorit, deoarece au fost puși în situația de-a oferi culoare unor personaje necunoscute pentru ca în timpul lecturii să conștientizeze momentul unde e descris acesta, dar aceasta nu a fost singura încercare la care au fost supuși, căci ca în orice poveste binele cu răul se-mpletește, iar cititorii trebuie să distingă calitățile pozitive de cele negative în raport cu bilețelele găsite, după care să observe că cele pozitive reprezintă galbenul, lumina și se asociază perfect cu trăsăturile împăratului, iar cele negative sunt reprezentate de albastru, care este rece și se încolăcește pe trupul binelui la fel ca balaurul din poveste.

 Metoda Sinelg utilizată și ea în timpul lecturii a creat pe alocuri controverse, unii sunt de acord cu una, alții cu alta și iata așa disputa se-ntețește, iar moderatorii de la Ovidius se bucură că educă și dezvoltă la copii spiritul critic, acea stare când fiecare e capabil să-și expună punctul de vedere și neapărat să și-l argumenteze.

Un produs existent necesită instruire

Termenul „lecție” specific instituțiilor de învățământ, cu caracter instructiv-educativ este utilizat și în alte domenii, spre exemplu biblioteconomia.

Majoritatea reacționează straniu, mai ales copiii, care consideră că școala e pentru lecții, iar biblioteca și alte spații sunt amenajate pentru relaxare atât psihică, cât și  fizică, fie prin lectură sau prin participarea la diverse activități.

Totuși noțiunea de „lecție” este utilă și în cadrul altor instituții, precum cele de cultură, iar de acest lucru s-au convins astăzi elevii, care îndemnați de Dna Moraru Viorica au acceptat o lecție de instruire cu subiectul: Elementele esențiale ale programului Word.
Copiii-utilizatori au rămas uimiți de programul Word, cu toate că unii cunosc definiția acestuia, iar alții știu să-l utilizeze la nivel de începător, ei au început totul de la zero, de la părțile componente ale calculatorului: monitor, tastatură,procesor, unitate de sistem, boxe și altele care circulau liber în sală și au devenit cunoscute de toți cei prezenți.

Atunci când cunoști obiectul din fața ta și componentele sale, e mult mai simplu să  studiezi programele, în cazul nostru Word, deși au fost informați și despre istoricul acestuia, intriga a constituit-o modul de accesare, scriere, salvare a unui document.

Punctul culminant l-a constituit sarcina pe care au primit-o copiii pentru redactarea documentului conform unor cerințe.

Deși la început păreau speriați de lecție, la final copiii nu se puteau despărți de calculator, ba chiar le-a survenit ideea să scrie o carte.

Progresul nu are limite, dacă există obiectul și subiectul acțiunii neapărat acesta se va realiza, astăzi au început cu studierea elementelor esențiale, mâine vor fi la o altă etapă, cea de intermediar, dar nu se știe ce vor deveni poimâine, deși e posibil să fie autorul cărții pe care a început s-o scrie azi la bibloteca „Ovidius”.

Oamenii mari se nasc din lucruri mici.