Fiecare-și are o zi, doar a sa
Mircea Dinescu s-a născut la 11 noiembrie 1950
în Slobozia, Ialomița..
Debutează cu poezie la vârsta de 17 ani. Iar la 21 de ani editiază Invocație
nimănui,, volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este
redactor la Luceafărul (1976-1982) și România literară (1982-1989).
Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu, Alex Ștefănescu,
Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul
Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române
pentru Literatură ș.a.).
În urma interviului acordat în februarie 1989 cotidianului Liberation ,
în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și
i se ia dreptul de semnătură. După revoluția din 22 decembrie 1989 este
președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993) de unde a demisionat în urma unui
scandal, înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990)), Plai cu boi (2001)
și Aspirina sărutului (2003), este membru al Consiliului Național pentru
Studierea Arhivelor Securității și fondatorul portului dunărean cultural Cetate
. În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu
la categoria „Hate Busters”. Prezență activă, una dintre personalitățile
cunoscute ale societății civile, Mircea Dinescu are constante intervenții
critice, televizate și publicistice.
Din colecția bibliotecii noastre: Troarea bunului simț
(București, 1980); Opera poetică în 2 vol. (Chișinău, 2005).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu