SEMNE DE CARTE ȘI BIBLIOTECI
Petre Ispirescu s-a
născut în ianuarie, la București, în mahalaua Pescăria Veche, în familia
frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se
pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinți sau de la calfele și clienții
tatălui său, Ispirescu a putut asculta, în copilărie, numeroase creații
populare, mai ales basme.
Tânărul Petre nu a
urmat cursurile unor școli, el a fost educat de mai mulți dascăli de pe lângă
unele biserici, după care și-a format singur cultura, citind cărți de la
tipografiile la care a lucrat. Din inițiativa mamei, Petre a fost învățat să
citească de către dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor.
La 12 ani, băiatul a învățat psaltichia cu profesorul de
muzică George Voiculescu de la biserica Domnița Bălașa. La paisprezece ani,
Ispirescu a intrat ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi, sperând că
acolo unde se tipăresc cărțile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843
ziarul Vestitorul românesc. Aici Ispirescu a lucrat câte 14 ore pe
zi, iar în 1848 a devenit tipograf calificat. După ce tatăl său a
murit, Petre a învațat să cânte la chitară pentru a-i ține de urât
mamei. Tot atunci, el a început să scrie câteva versuri. La fel și în cazul
prozei memorialiste, însă, în domeniul versurilor, încercările sale au rămas
îmbinări hibride de influențe insuficient asimilate. În 1854 Petre
a părăsit tipografia lui Z.Carcalechi și s-a angajat la tipografia Copainie,
unde se tipăreau în traducere "Atala, Paul și Virgina". În această
perioadă, a depus eforturi să citească Fabulele lui Florian în original. Petre
a continuat să locuiască împreună cu mama sa, și-și petrecea duminicile acasă. În 1858, în contextul
dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra
Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondența
secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unioniști.
Poliția i-a arestat pe toți participanții afacerii și Ispirescu a petrecut trei
săptămâni în închisoare, pierzându-și serviciul și rămânând astfel trei luni
fără lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist și
viitorul ministru de externe, i-a oferit direcția unei tipografii mai moderne,
care poseda prima presă mecanică din București și imprima revista Naționalul. După 50 de ani
petrecuți numai în București, Ispirescu a călătorit până într-un oraș situat la
120 km de București, unde fiica sa trebuia să fie numită institutoare. Principala operă a
vieții sale, culegerea Legende sau basmele românilor cu 37 de basme,
și prefață de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882. Petre Ispirescu a
murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27 noiembrie 1887, conform altor surse), după o
congestie cerebrală suferită la masa de lucru. Ședința literară a grupului de
la Revista Nouă a fost suspendată la anunțarea morții sale.
P. S. Cărți pe raft: Opere
vol I (București, 1969);„Basme” (Chișinău, 1991); „Prîslea cel Voinic și merele
de aur” (Chișinău, 1994); „Făt Frumos cu părul de aur” (Chișinău, 1995); „Poveștile
unchiașului sfătos” (Baia Mare, 1996); „Cele 12 fete de împărat și palatul
fermecat” (București, 2003); „Basmele românilor” (București, 2009); „Cele mai
frumoase basme”; „Balaurul cu 7 capete”;„Ileana Simziana”; „Cele 3 rodii
aurite”.
Miercuri, Împărăția Poveștilor
și-a deschis porțile cetății pentru o oră de lectură tradițională. Stăpânele
curții Ana și Tatiana au continuat șirul de povești din comoara scriitorului
român Petre Ispirescu. Copiilor li s-a propus varianta radiotetralizată a povestei
Greuceanu. După audiere, eroii basmului au fost caracterizați, iar acțiunile
lor discutate. Miercurea viitoare vor urma alte povești de alți autori
talentați. Cheia porților sunt la fetele noastre, așa că accesul în lumea
poveștilor ne este asigurat.
