Curiozităţi

Locurile de muncă bizare ale unor autori celebri

Indiferent de pregătirea sau de aria lor de interes, mulţi scriitori celebri au fost nevoiţi să aibă şi slujbe mai puţin bine plătite în viaţa lor, scrie Huffington Post. Vă prezentăm câţiva autori celebri, recunoscuţi la nivel mondial, care în tinereţea lor au lucrat în fabrici, spitale sau chiar la deratizare.

Feodor Dostoievski – inginer

Împotriva voinţei sale, părinţii lui Feodor Dostoievski au decis că atât el, precum şi fratele acestuia, Mihail, să urmeze cursurile Institutului de Inginerie Militară din Sankt Petersburg. Deşi avea doar 15 ani atunci, scriitorul rus detesta acest tip de educaţie, pentru că îl ţinea departe de literatură, religie şi artă. Ambii săi părinţi au murit în timp ce Feodor Dostoievski încă se afla pe băncile institutului. Cu toate acestea, în pofida unor probleme de sănătate, el reuşeşte să absolve cursurile şi se angajează chiar ca inginer pentru o scurtă perioadă de timp.

William S. Burroughs - lucrător la deratizare

După ce a fost destituit din armata Statelor Unite din cauza unor probleme psihiatrice, în 1942, scriitorul post-modernist William S Burroughs a fost nevoit să se mute la Chicago, acolo unde s-a angajat la o firmă de deratizare. Experienţele sale au fost ulterior notate în cadrul unei colecţii de povestiri intitulate sugestiv „Exterminatorul”.

Agatha Christie - asistentă de farmacist

Cea mai cunoscută autoare de romane poliţiste, Agatha Christie, a lucrat în timpul Primului Război Mondial ca voluntar într-un centru de asistenţă medicală pentru soldaţii britanici răniţi. După doi ani în care nu a fost plătită, ea a reuşit să fie numită drept asistent de farmacist, având atunci un salariu anual de circa 16 lire (circa 1.600 de dolari, echivalentul de astăzi).

Charles Dickens - muncitor într-o fabrică 

Creatorul lui Oliver Twist şi a lui David Copperfield, britanicul Charles Dickens, a muncit încă de la vârsta de 12 ani într-o fabrică de cremă de ghete, pentru doar 6 şilingi pe săptămână. Ulterior, acesta a început să lucreze într-un cabinet de avocatură, însă deoarece nu i-a plăcut prea mult, decide într-un final să devină ziarist. (va urma)

Dostoievski de la jocurile de noroc, la analiza stărilor patologice ale minții

Semne de carte și biblioteci

Feodor Dostoievski s-a născut în Moscova la 11 noiembrie 1821 și a făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și străini. Și-a pierdut mama pe când avea numai 15 ani. A intrat la Institutul de Inginerie Militară Nikolaiev din Sankt Petersburg la insistențele unui tată autoritar. După absolvire, a lucrat ca inginer proiectant, dar obișnuia să traducă cărți pentru a-și suplimenta fondurile. La 25 de ani are un succes uriaș cu primul său roman, Oameni sărmani, și se face remarcat de criticul și filozoful Vissarion Belinski. La 28 de ani a fost condamnat la patru ani de muncă silnică în Siberia, din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști, numit Cercul Petrașevski. Atacurile sale de epilepsie s-au instaurat pe fondul unor chinuitoare și continue tensiuni psihologice: o execuție simulată, apoi niște ani grei de detenție, în care a fost terorizat de comportamentul samavolnic al maiorului Krivțov. Ispășirea pedepsei a însemnat pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea ortodoxismului. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. A întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme, a trebuit să se umilească împrumutând bani de la cunoștințe sau amanetând bunuri, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale. Spre sfârșitul vieții a locuit la Sankt Petersburg și a avut o orientare conservatoare, naționalist-ortodoxă și pro-țaristă.

Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori ca Friedrich Nietzsche,Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. El s-a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea unor procese extreme ca auto-distrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia ucigașă. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele extențialismului, în special datorită nuvelei Însemnări din subterană, descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”.

Dostoievski este, alături de Tolstoi, unul din principalii scriitori ce au aparținut vârstei de aur a literaturii ruse și unul din cei mai reprezentativi pentru cultura Rusiei și a Europei ortodoxe. Lucrările lui Dostoievski sunt traduse și comentate în 170 de limbi din întreaga lume; după ele s-au realizat numeroase spectacole de teatru și filme celebre. Moare la 59 de ani

P.S. De pe raft: Opere în 2 volume (București, 1966); „Demonii” (București, 1981); „Frații Karamazov” (București, 1986); „Idiotul” (Iași, 2011); Colecția Biblioteca „Adevărul” în 12 volume. Cărți în limba rusă: „Преступление и наказание" (Москва, 1983); „Униженные и оскорбленные" (Москва, 1983); В воспоминаниях совреьеников (Москва, 1990).