Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

Se afișează postările cu eticheta Agatha Christie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Agatha Christie. Afișați toate postările

joi, 15 septembrie 2016

Regina Crimei




Fiecare-și are o zi, doar a sa

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, DBE (născută Miller) a venit pe lume la 15 septembrie 1890. Este cunoscută, în general, ca Agatha Christie și a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurandu-se de acelasi succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poiot sau Miss Jane Marle, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.

Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre alții, ca cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare.  UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele colective ale corporației Wald Disney Productions.
Până în 2006, cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi.

Din colecția Bibliotecii „Ovidius”: Cadavrul din bibliotecă (București, s.a.); Zece negri mititei (Timișoara, 1991); Избранное (Кишинев, 1991); Crimă la vicariat (București, 2007); Cei patru mari (București, 2008); Misterul trenului albastru (București, 2010); Cu cărțile pe masă (București, 2010); Oglinda spartă (București, 2010); Crăciunul lui Poirot (București, 2011); Ceasurile (București, 2011); Moarte pe Nil (București,2011).

joi, 19 martie 2015

Curiozităţi

Locurile de muncă bizare ale unor autori celebri
Indiferent de pregătirea sau de aria lor de interes, mulţi scriitori celebri au fost nevoiţi să aibă şi slujbe mai puţin bine plătite în viaţa lor, scrie Huffington Post. Vă prezentăm câţiva autori celebri, recunoscuţi la nivel mondial, care în tinereţea lor au lucrat în fabrici, spitale sau chiar la deratizare.

Feodor Dostoievski – inginer
Împotriva voinţei sale, părinţii lui Feodor Dostoievski au decis că atât el, precum şi fratele acestuia, Mihail, să urmeze cursurile Institutului de Inginerie Militară din Sankt Petersburg. Deşi avea doar 15 ani atunci, scriitorul rus detesta acest tip de educaţie, pentru că îl ţinea departe de literatură, religie şi artă. Ambii săi părinţi au murit în timp ce Feodor Dostoievski încă se afla pe băncile institutului. Cu toate acestea, în pofida unor probleme de sănătate, el reuşeşte să absolve cursurile şi se angajează chiar ca inginer pentru o scurtă perioadă de timp.

William S. Burroughs - lucrător la deratizare
După ce a fost destituit din armata Statelor Unite din cauza unor probleme psihiatrice, în 1942, scriitorul post-modernist William S Burroughs a fost nevoit să se mute la Chicago, acolo unde s-a angajat la o firmă de deratizare. Experienţele sale au fost ulterior notate în cadrul unei colecţii de povestiri intitulate sugestiv „Exterminatorul”.




Agatha Christie - asistentă de farmacist
Cea mai cunoscută autoare de romane poliţiste, Agatha Christie, a lucrat în timpul Primului Război Mondial ca voluntar într-un centru de asistenţă medicală pentru soldaţii britanici răniţi. După doi ani în care nu a fost plătită, ea a reuşit să fie numită drept asistent de farmacist, având atunci un salariu anual de circa 16 lire (circa 1.600 de dolari, echivalentul de astăzi).

Charles Dickens - muncitor într-o fabrică 
Creatorul lui Oliver Twist şi a lui David Copperfield, britanicul Charles Dickens, a muncit încă de la vârsta de 12 ani într-o fabrică de cremă de ghete, pentru doar 6 şilingi pe săptămână. Ulterior, acesta a început să lucreze într-un cabinet de avocatură, însă deoarece nu i-a plăcut prea mult, decide într-un final să devină ziarist. (va urma)