Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de „Proverbele Românilor”, Vol. II

Viața ne lovește de cele mai multe ori de ziduri imprevizibile, de care fugim în permanență, dar le regăsim mereu în jurul nostru, fiindcă așa ni-e sortit de Sus, să ne lovim de greutăți, să le depășim, apoi să profităm de binele dobândit, ca după o perioadă să observăm că parcurgem din nou aceleași etape, doar situațiile sunt diferite.

Toate aceste caracteristici par a fi specifice doar pentru unii indivizi, care-și analizează mai atent soarta, care văd mai mult viața-n gri, decât în roz, iar pe ceilalți îi percep mereu fericiți și încântați de destin.

De obicei, acești oameni pentru a-și alina necazul și pentru a se resemna în fața acestuia, recurg la vechiul proverb, pe care nu l-au inventat ei, ci l-au moștenit de la strămoși cu o semnificație și mai adâncă, cum că de soartă nu poți fugi, iar răul, cât și binele dacă are a se întâmpla – se întâmplă, căci așa a fost prestabilit cu mult înainte de a veni noi pe lume:

Ce׳ĭ e scris omuluĭ, în frunte-ĭ e pus.

                 Creangă, Pov. P. 82$220.–

Teodorescu, elev. Inv. prin T. Speranță.

Devisă fatalistă Sόrta fie-căruĭ om e stabilită maĭ dinainte și nimic nu o pόte schimbὰ.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de „Proverbele Românilor”, Vol. II

Suntem în preajma unei mari sărbători, sărbătoare în care slăvim numele Femeii care ne-a oferit viața – mama, care ne-a umbrit cu povești copilăria – bunica, care și-a împărtășit secretele – sora, care mereu va rămâine copil – fiica și Celei care acceptă să întemeieze o familie – soția.

În numele unei singure Femei încape o întreagă lume, pentru că ea e unică, originală și cu caracter adaptabil oricărei situații, ea privește totul cu seninătate, cu răbdare și iertare.

Nu în zadar, un vechi proverb zice:

Femeia cinstită este corόna bărbatuluĭ.

Semin. Buc.Cl.VII prin P. Gârboviceanu, prof.

Acest proverb, deși are conotație biblică, este mai rar întrebuințat, cu toate că reliefează chipul femeii vrednice, femeii onorabile, căreia i se atribuie metaforic coroana, nu a împăratului, ci a bărbatului pe care-l îngrijește și-l iubește necondiționat, în această grijă nestrămutată trece și gospodăria care își are lucrurile ordonate, semn că Femeia e harnică.

Din acest considerent, dragi bărbați, aveți grijă de coroană și fiți atenți la zicerea biblică: Cel ce aǔ aflat muĭere bună, aflat-aǔ darurĭ și aǔ luat de la Domnul îmblânḑire. – Parem. Solom. XVIII, § 22. Biblia 1688.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de „Proverbele românilor”, vol. II

Ziua de azi e una prea complicată ca să te descurci de unul singur, să trăiești doar tu și cu umbra ta; din acest considerent, apare necesitatea de socializare, de transfigurare a lumii individuale într-una colectivă.

Acum s-a creat un alt timp, unul al erei primitive, când toți acționau și supraviețuiau doar în trib, doar datorită existenței lor într-un grup, probabil, acesta e motivul și totodată succesul tuturor organizațiilor, de aceea în majoritatea instituțiilor se pune un accent aparte pe lucrul în echipă, activitate ce presupune colaborare și cooperare sau cum spune un vechi proverb:

Toți un trup și un suflet.

Dim. Tichindeal, Fab. p.269

Exprimă deplina brodire a douӗ caractere, cel mai înalt grad de prietenie, și desăvârșită înțelegere în tόte.

Ceea ce și denotă aspectul unei echipe, care trebuie să interacționeze cu colegii, să înțeleagă rolul fiecăruia în grup, să respecte drepturile și convingerile celuilalt, să se concentreze mai mult pe obiectivele echipei, decât pe cele personale, aceștia sunt pașii pe care i-a urmărit societatea din orice timp, căci mult mai greu e să ajungi undeva de unul singur.

Omule, mă adresez ție, celuia ce ești posesor de rațiune, unde te-ai afla, în care colectiv ți-ai găsi existența, orice ai face, gândește-te și acționează cu „trup și suflet”, căci progresul echipei este și progresul tău!

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. III (pag. 433 - 434) de Iuliu A. Zanne,  Bucuresci, 1899.

Zid

1. Zidul alb e hârtia nebunilor.

Pentru cei cari măzgălesc zidurile cu scrisul lor.

2. A fi ca un zid.

a) Neclintit

b) Adăpost, sprijin, apărare pentru cine-va.

3. Cu capu nu spargi zidul.

Când încerci un lucru peste putință, și mai ales, când unul mic și slab, se legă de unul mult mai tare de cât dânsul, în tote privințele.

4. Zidul are urechi și gardul proptele

Nu poți ascunde nimic.

5. Stizma nu s'mută, omlu s'mută.

Adică zidul nu se mută, omul se mută. Omul e schibător, nu se pote ține de cuvînt.

6. Murlu s'face ș'cu chetrî mici.

Adică zidul se face și cu pietre mici. Și poporul, și cei mici, au rostul lor în lume și aduc folose obștei.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. III (pag. 275 -276) de Iuliu A. Zanne,  Bucuresci, 1899

PAPUCII 2

1. A'și perde papucii (P. Ispirescu)

A muri.

2. A o șterge la papuc (I. Creangă).

A se porni,  a pleca, a fugi.

3.  A'i da papucii.

A'l goni de unde-va, a'l depărta dintr'o slujbă.

4. A fi (pune, ține) sub papuc.

  Îi poruncesce femeia

5. A pune pre cine-va cu piciorele într'un papuc.  

6. Papugiu (I. Caragiale).

Înșelător, viclen, care scie se potrivescă vorba sau fapta sprea ispiti.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. III (pag. 273 -275) de Iuliu A. Zanne,  Bucuresci, 1899

PAPUCII 1

1. Cel încălțat cu papuci nu cunosce pe cel cu opinci.

Se dzice pentru cei mari, ce se fac că nu cunosc pe cei mici. Arată fudulia celui bogat, față de cel sărac.

2. Într'un papuc ș'o opincă/ Lipa, lipa nea Stănică.

Pentru cel leneș.

3. Mai bine să'ți spargi papucii de cât să'i ții înveliți. (Iord. Golescu).

Se dzice pentru cei zgârciți, ce nu vor să umble ca să nu'și spargă încălțămintele

4. Poți să mergi cu papuci galbeni.

Așa'i de curat pe jos. Boerii cei mari purtau odinioră meșii sau papuci galbeni.

5. Mai bine papuci cârpiți de cât cu piciorul gol (Iord. Golescu).

Se dzice pentru cei iconomi, ca să nu rămâie cu totul în lipsă.

6. Două ciciore tru ună păpușă nu intră

Adică două piciore într-un papuc nu intră.

Adica doui stăpâni nu pot fi într'un loc.

7. L'ai călcat pe papuc, foc țe-ai aprins în capul teu. (Iord. Golescu).

Adică ai dat pricină de gâlceavă.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. II (pag. 130-131) de Iuliu A. Zanne,  București, s.a.

FATA 4

1. Cinstea fetei, preț n'are (Iord. Golescu).

Căci odată perdută nu se mai pote redobândi cu tote bogățiile lumii.

2. Mai bine fata cinstită, decât zestre grămădită (Iord. Golescu).

Sunt mulți, cu tote acestea, care pretind că: zestrea tote le astupă.

3. Fata la vemea ei, ca mierea la fagul ei (Iord. Golescu).

Adică dulce și plăcută.

4. Fata după mamă, ca proba după pânză (Iord. Golescu).

Cum a fost mama va fiși fata.

5. Nu umbla după fete, că rămâi fără ghete.

Dragostea fetelor, golesce punga omului.

6. Cinstea fetei ca zăpada, dacăodată se topesce, albeța nu i se mai vede (Iord. Golescu).

Acelaș înțeles ca la No. 1

7. A fost fată fătată.

Adică cu copii.

8. A trecut fata prin raiu.

Și-a pierdut fecioria.