Acum ne găsiți aici https://bibliotecaovidius.wordpress.com/

Hotel Tycoon – lumea afacerilor în format 3 D!

Fiecare dintre noi are nevoie să socializeze cu cei din jurul nostru, să împărțim cu ei păreri, experiențe, și nu în ultimul rând, avem nevoie de empatie. Întâlnirile cu prietenii de toate vârstele pot fi mai interesante dacă adăugăm jocuri de societate în program. Acestea sunt un foarte bun instrument de a cunoaște lume nouă. Jocurile de societate îi ajută pe copii și adulți să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare, să colaboreze, să învețe să ia decizii împreună. Jocurile ne garantează distracții și amintiri pentru o viață. Este o modalitate excelentă de a te relaxa, de a te debarasa de stres, de a păstra mintea ascuțită, etc. Care sunt beneficiile acestor jocuri inteligente? În primul rând, așează în jurul mesei prietenii și întreaga familie. Copilul devine mai organizat, acceptă că majoritatea lucrurilor în viață se desfășoară după anumite reguli pe care trebuie să le respecți, învață că trebuie să planifici înainte de a acționa, să ai răbdare, să faci lucrurile pe rând, să iei cea mai bună decizie din multitudinea de variante, să fii mai cumpătat, să gândești,  apoi să acționezi.

Timpul liber poate fi mai amuzant cu Hotel Tycoon, un joc de societate, care te învață cum să devii un adevărat magnat imobiliar. Acest joc i-a adunat pe inteligenții utilizatori de diferite vârste ai bibliotecii Ovidius, vineri, după amiază, când copiii savurează din penultimele zile de vacanță. Curioși, s-au adunat cuminți în jurul mesei și au încercat să-și construiască imperii în toate colțurile lumii. Ca să faci avere trebuie să respecți șase reguli: să devii proprietarul terenului (cumpărarea unui titlu de proprietate), să obții autorizația de construire cu ajutorul zarului special, să cumperi prima clădire de hotel, să cumperi intrări în hoteluri pentru a-i sili pe adversari să plătească atunci când rămân peste noapte, să cumperi și mai multe intrări în hoteluri, să investești într-un alt titlu de proprietate... și să o iei de la capăt! Dar trebuie să fii prudent ca să nu dai faliment, o simplă mișcare greșită te poate distruge îndată. Artika, Reine, Dragon Gate, Zebra Lodge, Reef Resort, Uptown Towers, Coconaut Beach Club, Al Walid sunt numele hotelurilor pe care trebuie să le construiască jucătorii.

Dacă-ți place aventura și dorești să înveți cum să devii un adevărat om de afaceri, te așteptăm la Biblioteca Ovidius, în fiecare vineri.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de „Proverbele Românilor”, Vol. II

Viața ne lovește de cele mai multe ori de ziduri imprevizibile, de care fugim în permanență, dar le regăsim mereu în jurul nostru, fiindcă așa ni-e sortit de Sus, să ne lovim de greutăți, să le depășim, apoi să profităm de binele dobândit, ca după o perioadă să observăm că parcurgem din nou aceleași etape, doar situațiile sunt diferite.

Toate aceste caracteristici par a fi specifice doar pentru unii indivizi, care-și analizează mai atent soarta, care văd mai mult viața-n gri, decât în roz, iar pe ceilalți îi percep mereu fericiți și încântați de destin.

De obicei, acești oameni pentru a-și alina necazul și pentru a se resemna în fața acestuia, recurg la vechiul proverb, pe care nu l-au inventat ei, ci l-au moștenit de la strămoși cu o semnificație și mai adâncă, cum că de soartă nu poți fugi, iar răul, cât și binele dacă are a se întâmpla – se întâmplă, căci așa a fost prestabilit cu mult înainte de a veni noi pe lume:

Ce׳ĭ e scris omuluĭ, în frunte-ĭ e pus.

                 Creangă, Pov. P. 82$220.–

Teodorescu, elev. Inv. prin T. Speranță.

Devisă fatalistă Sόrta fie-căruĭ om e stabilită maĭ dinainte și nimic nu o pόte schimbὰ.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de „Proverbele Românilor”, Vol. II

Suntem în preajma unei mari sărbători, sărbătoare în care slăvim numele Femeii care ne-a oferit viața – mama, care ne-a umbrit cu povești copilăria – bunica, care și-a împărtășit secretele – sora, care mereu va rămâine copil – fiica și Celei care acceptă să întemeieze o familie – soția.

În numele unei singure Femei încape o întreagă lume, pentru că ea e unică, originală și cu caracter adaptabil oricărei situații, ea privește totul cu seninătate, cu răbdare și iertare.

Nu în zadar, un vechi proverb zice:

Femeia cinstită este corόna bărbatuluĭ.

Semin. Buc.Cl.VII prin P. Gârboviceanu, prof.

Acest proverb, deși are conotație biblică, este mai rar întrebuințat, cu toate că reliefează chipul femeii vrednice, femeii onorabile, căreia i se atribuie metaforic coroana, nu a împăratului, ci a bărbatului pe care-l îngrijește și-l iubește necondiționat, în această grijă nestrămutată trece și gospodăria care își are lucrurile ordonate, semn că Femeia e harnică.

Din acest considerent, dragi bărbați, aveți grijă de coroană și fiți atenți la zicerea biblică: Cel ce aǔ aflat muĭere bună, aflat-aǔ darurĭ și aǔ luat de la Domnul îmblânḑire. – Parem. Solom. XVIII, § 22. Biblia 1688.

O zi de joi

Serviciul „Șezători de altădată” ne-au cuprins cu fiori și în luna martie, luna tradiționalului mărțișor, când doamnele și l-au prins la piept una alteia, dorindu-și  o primăvară plină de regenerare și întinerire sufletească.

Subiectul șezătorii are o strânsă legătură cu toate sărbătorile lui  Mărțișor, fiindcă la cântec, dans și voie bună, moldovenii poartă cu mândrie costumul popular.

De data aceasta, am studiat și analizat unele elemente ale costumului, stofa caracteristică și tehnicile utilizate la confecționarea catrinței, bondinței și broboadei care oferă un aspect specific fiecărei moldovence, pe timp de vară purtau broboadă din bumbac, iar în timpul iernii, pe lângă cea din bumbac, femeile purtau deasupra un șal din lână.

Atât bondița, cât și catrința se deosebeau prin ornamentele specifice care depindeau de la zi la zi, de la o zi obișnuită la una de sărbătoare.

Doamnele nu au uitat nici de încălțări, care atât la ciorapi, cât și la opinci aveau gusturi diverse ca și zilele, și locurile pentru care erau destinați: pe acasă, pe la biserică, de sărbători și în ospeție, diferența mare era între culoare și ornamente, cei împletiți pe acasă aveau culoarea neagră, iar la ceilalți erau cu o gamă largă de culori.

La cercul meșterițelor de ciorapi s-a alăturat astăzi Doamna Zinaida Sochircă, care a încântat urechile doamnelor cu creația sa proprie „Floarea, piatra, lutul/ În Prut s-a înfrățit”, dar creația rămâine creație și în muzică, căci soțul unei doamne ne-a surprins pritr-o romanță la pian.

În asemenea condiții, munca merge strună, iar dispoziția și voia bună ne amintește despre vechii greci care începeau lucruri mari în zi de joi, ceea ce denotă că șezătoarea desfășurată la biblioteca Ovidius în zi de joi este un lucru măreț, care adună oameni cu același potențial.

O zi dedicată bunicului din Humulești

Ziua de întâi martie este o zi specială prin firul de mărțișor, prin melodia compozitorului Eugen Doga, dar și prin faimoasele Amintiri din copilărie ale lui Ion Creangă.

Din motivul aniversării a 180 de ani de la nașterea bunicului din Humulești , serviciul Povestea copilăriei  i-a intrigat pe cei prezenți prin legătura dată-eveniment, dar și expoziția de desene, fragmente din opere, care au decodificat încă o dată subiectul orei.

Moderatorul serviciului a lecturat fragmente din diverse povești, provocându-i să deducă titlul și să le raporteze la una din rubricile Povești, Amintiri, Prieteni, urmate bineînțeles, de argumente.

Dacă capra are trei iezi, punguța doi bani, iar călătorii cinci pâini, ajungi să te întrebi ce semnificație au aceste cifre în poveștile lui Ion Creangă, care au fost discutate și decodificate atât după înțeles, cât și după cifre.

Acrostihul de culoarea tricolorului, ce cuprinde cuvintele-cheie Poveste, Copilărie, Amintiri nu doar a stabilit coerența dintre termeni, dar și lexemele care le caracterizează.

Copiii au participat și la jocul Diamant care le-a sporit creativitatea și totodată spiritul de analiză și organizare, structurare a cuvântului în dependență de cerință și context.

O oră de poveste la biblioteca Ovidius se egalează cu o oră de satisfacție și curiozitate necontenită.

Ce inserăm astăzi?

Unele date, lucruri necesită un spațiu separat atât în lumea fizică, cât și în cea virtuală, electronică.

Din acest considerent, la lecția de instruire în domeniul tehnologiilor informaționale, copiii au studiat Inserarea tabelelor într-un document Word, astfel, încât anumite date să-și regăsească coloana și rândul necesar esenței acestuia.

Utilizatorii bibliotecii Ovidius au învățat elementele principale de înserare a unei tabele, de adăugare a rândurilor și coloanelor necesare, cât și de eliminare a acestora când sunt în surplus.

Copiii au întâmpinat o problemă atunci, când mesajul era de dimensiuni mult mai mari decât spațiul coloanei, rândului și viceversa, în această situație provocată intenționat, ei au studiat cum poate fi mărită și micșorată o tabelă, atât coloanele cât și rândurile.

După exersarea teoretică, de a adăuga, de a elimina, de a mări și micșora coloane și rânduri, utilizatorii au primit câte o sarcină, care nu doar i-a provocat să însereze o tabelă, ci și să aplice cele învățate anterior.

Instruirea este binevenită în orice domeniu, la orice vârstă, în orice instituție, însă la biblioteca Ovidius instruirea se desfășoară cu dăruire de sine, ca rezultatul obținut de utilizatori să fie pe potrivă.

Bună ziua, te salut!

 Cei șapte ani de acasă sunt o dovadă în plus că bunele maniere se respectă.

În pofida la toate acestea, serviciul Bunele Maniere provoacă cititorii bibliotecii Ovidius să se alăture acestei activități, care fie că le reamintește unele norme de comportament, fie că îi învață ceea ce nu i-a învățat familia, școala, societatea.

Ora de astăzi i-a informat pe micii cititori cu formele de salut, pe care aceștia le-au notat pe șirul de mâinuțe primite, mâinuțe care așteptau pe partea opusă sinonimele lexemului salut.

Copiii au primit cu mare satisfacție provocarea de-a enumera formele de salut cunoscute în alte limbi, precum „Bonjour”, „Hello”, „Ciao” și altele.

Deși salutul e vechi de când lumea, după cum și au replicat unii din cei prezenți, totuși formele de salut au un specific aparte, atunci când sunt reprezentate prin gesturi și mimică, fapt înțeles de copii în momentul jocului dramatic când copiii au simulat mai multe tipuri de salut, recurgând la prezentarea formelor prin mimică, gesturi și pantomimică.

Dialogul produs de copii din cinci replici, având la bază tema prieteniei, a reliefat din nou formele de salut.

Însă să cunoști formele e puțin, căci o importanță aparte le au regulile de implementare a acestora în dependență de situație și de oamenii pe care îi saluți.

Moderatorul serviciului a recitat un șir de poezii care conțineau formele de salut, pentru a fi decodificat tipul salutului, după care au urmat un șir de precizări, cum că există salut de cultură, dominant, colegial etc.

Situațiile-problemă „Cine salută primul” au trezit semn de întrebare în mintea celor prezenți, care au oferit răspunsuri atât exacte, cât și cu unele dubii, care au fost mai apoi precizate de moderator.

Prin urmare, să ştii să saluţi este, într-adevăr, dovada că eşti bine crescut.

Conflictul conservat

Istoria este știința care trasează legături între prezent și trecut, este știința care trebuie acceptată așa cum este, căci o urmă deja trasată nu poate fi ștearsă cu cârpa, nu poate fi ștearsă cu nimic, absolut cu nimic.

Deseori suntem nevoiți să acceptăm unele lucruri, doar pentru că așa s-au derulat, fără a pătrunde în esența acestora, fie că nu le înțelegem și le lăsăm în plata Domnului, fie că nu ne ajunge timp sau nu dispunem de sursele necesare precizării unui adevăr trecut.

Serviciul de voluntariat O lecție de istorie altfel  a deschis de curând brațele bibliotecii Ovidius, având drept scop formarea spiritului critic la elevi, analiza și sinteza datelor și structurarea logică a unui răspuns în raport cu anumite surse.

Moderatorii acestei lecții, Teodor Candu, doctor în istorie și Tudor Ciobanu, cercetător științific la Institutul de istorie AȘM au propus  tinerilor de la Centrul de Excelență în Construcții să privească istoria cu alți ochi, ajutându-i, astfel, să-și formeze anumite abilități de cercetare a documentelor, hărților, de stabilire a cauzelor și efectelor, de argumentare a opiniei și de concluzionare.

Subiectul lecției Războiul transnistrean a fost premeditat, căci se-mplinesc 25 de ani de la cumplitul Război de pe Nistru, această temă a fost propusă spre decodificare elevilor în baza a trei articole.

În decursul orei, tinerii au conștientizat că Războiul transnistrean este un conflict conservat, înghețat, care nu are tentă spre rezolvare la fel ca acel din Georgia și Karabahul de Munte.

Profesorii au discutat și au analizat diverse articole din presă împreună cu elevii, care au primit sarcini asemănătoare cu cele de la bacalaureat, de a intitula hărți și eseuri istorice, care au la bază articole ce necesită a fi analizate în dependență de știrea pe care o propun, de adevărul acesteia și neapărat notarea concluziei.

 Conflictul transnistrean este un conflict rămas în discuție.

În ospeție la muzeu

Timpul rece de afară ne-a ținut prizonieri în casă, astfel la primele apariții ale soarelui cu dinți, noi, cei de la biblioteca Ovidius, responsabili de serviciul Rătăcind prin Chișinău, un serviciu pe care frigul l-a stopat și l-a depus la hibernare de rând cu animalele împăiate de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, am hotărât să vizităm cu copiii anume acest muzeu, încât razele soarelui și calendarul ne șoptesc apariția unui nou anotimp și concomitent Atelierul de mărțișoare desfășurat în incinta acestuia.

Ne-am delectat privirile cu simbolicul mărțișor, confecționat de mâini diferite, de toți cei care au pofta să împartă frumoasa tradiție și bineînțeles semnificația firelor de „alb” și „roșu” răsucite de ani de zile în aceeași combinație, unii din copii s-au alăturat grupelor atât specializate cât și dormice de a promova obiceiul, precum cei de la centrele „Andrieș”, „Curcubeu”, dar și veniți din depărtare, Sângerei, Criuleni.

Deși frăpați de frumusețea Mărțișorului, nu am ignorat, ci din contra ne-am plimbat pașii prin toate cele 18 săli ale muzeului, care ne-au captivat prin istoria țării noastre de la teritoriul odată scăldat de mare până la flora și fauna cândva existentă, nemaivorbind de cultura plaiului natal trecută din generație în generație, cu unele nuanțe păstrate, cu altele uitate, dar care mai dăinuiesc și azi.

Trecerea de la o galerie la alta, a făcut posibilă întâlnirea cu foști utilizatori ai bibliotecii Ovidius, veniți și ei să întâmpine tradiționalul mărțișor și să afle despre adevărata comoară natală, bucuria acestei revederi e ilustrată într-o poză comună, o poză care peste ani va relata despre acest eveniment.

Biblioteca Ovidius rămâine mereu surprinsă de evenimente și oameni care-i deschid ușa și de evenimente și oameni pe care-i vizitează.

Curcubeul copiilor

Serviciul  „Copilăria în culoare” este un serviciu excepțional, un serviciu care te face să privești lumea cu lumină, în culori și să uiți de tot ce e trist și gravat în nonculori.

Termenul culoare a cuprins astăzi universul  copiilor de la definiție până la clasificare, în calde și reci, în primare și secundare, dar toate acestea și-au urmat făgașul nu înainte de a-și stabili calitățile pe care trebuie să le posede și să deducă cuvântul-cheie ce-i va determina „succes”.

Succesul i-a călăuzit și la rubrica „Găsește cuvintele lipsă” din poezie, care în cele din urmă au conturat și mai bine aspectul culorii, mai bine zis, a unor culori, șapte culori primare ce se regăsesc atât în poezie,  cât și în intersecția ploii cu lumina, obținând, astfel,  un curcubeu.

Au recitat și poezie, scăldată toată în culoare, cum că „Am luat galbenul din soare/ Și-albastru  din val de mare” ca la final cu acuarela să reflecte curcubeul, soarele, umbrela.

Pensula, apa și culoarea au creat universul micilor pictori, care și-au înșirat fantezia pe coala albă de hârtie, reprezentând propriul curcubeu, al lor, dar și al bibliotecii Ovidius.

În paleta cu culori fiecare dispune de o culoare proprie, o culoare ce te caracterizează, ceea ce au și aflat copiii după ce și-au extras culoarea preferată.

Dacă preferi verdele, află că reprezintă odihna, speranța, tinerețea și liniștea ce-ți pătrunde întreg sufletul, despre celelalte culori vei afla cu siguranță dacă vei deveni fanul bibliotecii Ovidius și utilizatorul serviciului Copilăria în culoare.

Mică, tot mai mică - o bunică

  Lumea poveștilor e o lume aparte, o lume catadicsită cu personaje care trăiesc o viață asemănătoare sau pe alocuri diferită de cea reală, dar e o lume care captivează prin farmecul ei atât pe cei mici, cât și pe maturi.

Lumea poveștilor e la biblioteca Ovidius, e în lumea cărților, care știe să aștepte, să  asculte și să nu tradeze niciodată, cu ajutorul ei vei vedea și ceea ce pare uneori imposibil de cuprins cu privirea, e o lume ce te teleportează atât în spațiu, cât și în timp, de la biografia scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea până la opera acestuia „Neghiniță”, mică și ea cât ”un fir de neghină” sau poate nu într-atât de mică, căci elevii clasei a doua de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazu”  au absorbit-o din Dezlegarea labirintului(basm, umbră, năut, in, caier, albastră) pentru a descoperi titlul povestirii „Bunica” cu chip uscațiv și cărunt de ani mulți adunați la umbra dudului.

Au stabilit diferența dintre basm și povestire, adică dintre născocire și fapte reale ca în final să asculte cu atenție textul , să răspundă la întrebări, să constate prezența unor obiecte transferate din lumea povestirii în sala de lectură.

Jocul antonimelor a ridicat mâinuțele la înălțime și i-a încurajat să participe la crearea unui Diamant, poetic bineînțeles, doar că un singur copil deținea misiunea de organiza cuvintele în această ordine fixă, cuvinte reprezentate de fiecare elev în parte.

Această aventură a copiilor de-a constitui un dicționar și de-a formula poezia dată s-a finalizat în momentul când elevii au continuat povestea despre care-i vorbea bunica la umbra copacului.

Zâmbete, emoții și impresii plăcute timp de o oră, o oră de lectură la biblioteca Ovidius.

Tindem spre instruire

Dacă s-a născut sau a murit, dacă are merite sau păcate, nu le poți cunoaște pe toate de nu ai la-ndemână un ziar, însă jurnalismul ca și toate celelalte, nu posedă doar dreptate.

Din acest considerent, noi, cei de la biblioteca Ovidius, care veșnic trebuie să îmbrăcăm haina de jurnalist pentru a aduce la cunoștință publicului despre activitățile petrecute în incintă, am rămas surprinși și mulțumiți de lecția de instruire prezentată de colega noastră Lilia Don-Ciobanu, de unde am acaparat toată informația cu privire la educația Media, la anvergură și bruiaj, la noutate și conflict, la componentele unei știri.

Teoria fără practică nu obține permanet succes la fel ca o informație fără poză, de aceea la lecția de instruire nu am fost lipsiți de practică, căci am fost puși în situația de a transmite o informație de la un individ la altul sau mai bine zis, am profitat de jocul „Telefonul fierbinte”, observând producerea bruiajului, la fel se întâmplă și în jurnalism, dacă nu posezi spirit critic, responsabilitate Media și competențe specifice acestei îndeletniciri.

Aceasta nu a fost unica noastră activitate practică, căci lucrul de echipă este binevenit, mai ales în situația când am analizat una și aceeași informație postate de televiziuni diferite, observând astfel, pierderea unor nuanțe și detalii esențiale sau cazul fotografiei fără legendă care stârnește gânduri diferite de adevărata realitate.

Lecția de astăzi a fost una de succes, primită ca un dar, căci persoana care ne-a instruit, a fost și ea instruită la rândul ei.

Și cum „Dar din dar se face Rai”, noi, bibliotecarii vom instrui utilizatorii ca să creăm un adevărat Paradis, chiar la biblioteca Ovidius.

Soarele oamenilor buni

Serviciul „Povestea copilăriei i-a încântat și astăzi pe micii cititori, care neapărat în zi de miercuri deschid ușa bibliotecii Ovidius.

Astăzi, la fel ca întotdeauna, copiii s-au adunat roată în jurul mesei și așteptau cu „gurile cascate” o altă poveste, nu înainte de a participa la jocul Caută-Găsește .

Ei s-au aventurat în acest joc, dar totodată au identificat cuvintele „Iisus”, „Hristos”, „Ierusalim”, „Scridon” și altele, ceea ce i-au ajutat să deducă titlul povestei Aleșii Domnului, după care a urmat lectura propriu-zisă.

Explozia stelară a fost utilizată cu un scop dublu, de a preciza locul sacru al Domnului și de a formula un șir de întrebări, pornind de la Cine?, Când?, Unde? Cum?De ce? , bineînțeles că răspunsurile au fost închegate pe potrivă, utilizând cuvintele-cheie.

Atunci când vorbim despre Dumnezeu, când preamărim numele acestuia, utilizăm o serie de calități pozitive, specifice unui ales al Domnului: prietenie, credință, smerenie, bunătate și speranță, un adevărat soare a oamenilor buni, ceea ce nu putem afirma despre cei care reprezintă contrariul, adică minciuna, zgârcenia, invidia, mândria, răutatea, pe care copiii l-au transfigurat în nourași, știind că aceștia niciodată nu vor deveni aleșii lui Dumnezeu.

Povestea de azi a fost percepută cât se poate de bine de cei care au lecturat-o, au formulat întrebări și răspunsuri, au rezumat în cele din urmă conținutul acesteia, având la bază cuvintele-cheie, stabilind că „Ierusalimul este acolo unde s-a născut Iisus Hristos” și că fiecare din cei prezenți au concretizat că omenia, onestitatea, bunătatea, credința, inteligența și speranța sunt valori fundamentale.

Lucrul în perechi i-a organizat și mai mult pe copii, ajutându-i să coopereze și să stabilească un raport de colegialitate cu unii din copiii care au venit pentru prima dată la activitate.

Dragi copii, profitați din plin de lectură și de Povestea copilăriei atâta timp cât sunteți copii, cât dispuneți de acest serviciu la biblioteca Ovidius.

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Constatări fundamentate de „Proverbele românilor”, vol. II

Ziua de azi e una prea complicată ca să te descurci de unul singur, să trăiești doar tu și cu umbra ta; din acest considerent, apare necesitatea de socializare, de transfigurare a lumii individuale într-una colectivă.

Acum s-a creat un alt timp, unul al erei primitive, când toți acționau și supraviețuiau doar în trib, doar datorită existenței lor într-un grup, probabil, acesta e motivul și totodată succesul tuturor organizațiilor, de aceea în majoritatea instituțiilor se pune un accent aparte pe lucrul în echipă, activitate ce presupune colaborare și cooperare sau cum spune un vechi proverb:

Toți un trup și un suflet.

Dim. Tichindeal, Fab. p.269

Exprimă deplina brodire a douӗ caractere, cel mai înalt grad de prietenie, și desăvârșită înțelegere în tόte.

Ceea ce și denotă aspectul unei echipe, care trebuie să interacționeze cu colegii, să înțeleagă rolul fiecăruia în grup, să respecte drepturile și convingerile celuilalt, să se concentreze mai mult pe obiectivele echipei, decât pe cele personale, aceștia sunt pașii pe care i-a urmărit societatea din orice timp, căci mult mai greu e să ajungi undeva de unul singur.

Omule, mă adresez ție, celuia ce ești posesor de rațiune, unde te-ai afla, în care colectiv ți-ai găsi existența, orice ai face, gândește-te și acționează cu „trup și suflet”, căci progresul echipei este și progresul tău!