În venele lui Nichita Stănescu

Fiecare-și are o zi, a sa

Nichita Hristea Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, în familia unui român și a unei rusoaice.

Taică-său, Nicolae Hristea Stănescu, un țăran prahovian venit în orașul Ploiești, a devenit meșteșugar și cunoscut comerciant, specializându-se în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei.

Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut  la Voronej, în familia lui Nikita Cereaciuchin, fost fizician și general de armată. Ca urmare a Revoluției din Octombrie, generalul Cereaciuchin se refugiază discret și rapid împreună cu familia sa, formată din soție și două fete, în România, inițial în Costanța și ulterior la Ploiești, unde se stabilesc.

Aici, în orașul petroliștilor, dar și al lui Ion Luca Caragiale, viitorii părinți ai lui Nichita Stănescu se vor întâlni și căsători la 6 decembrie 1931. Românul avea 23 de ani, rusoaica - cu doi ani mai tânără.

Primul lor născut (31 martie 1933)  a fost numit Nichita Hristea, în cinstea ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român.

P.S. Având rădăcini rusești, Nichita Stănescu devine dependent de alcool, mai precis - de vodcă. Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni. Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie.

Din colecția bibliotecii noastre: „O viziune a sentimentelor” (București, 1964); Poezii (București, 1970); „Respirări” (București, 1982); „Cu viii și cu morții laolaltă” ; „Vorbire de singur zeu” (Chișinău, 1991); „Argotice” (București, 1992); „Leoaică tânără, iubirea” (București, 1995); „11 elegii” (Chișinău 2003); ”Tunelul oranj” (Chișinău, 2004); Opera poetică (Chișinău 2005); Opera poetică (Chișinău, 2007); „Noduri și semne” (București, 2010); „Oase plângând” (București 2011).