Oglinzi
obscure
Un
an mai tîrziu, în 1888, a
fost aşteptat să ajungă la
Humuleşti unde promisese că se va duce, dar nu a mai ajuns
„Vom crede că povestitorul, care-şi dădea bine seama de progresele bolii, nu
voia să arate la ai săi ravagiile pricinuite. În practică, starea sănătăţii
nu-i interzicea orice deplasare, de vreme ce accepta să meargă la reuniunile
Cercului literar pe care N. Beldiceanu, profesor la un gimnaziu din Iaşi, A.
Gorovei, student la drept, şi alţi cîţiva tineri îl întemeiaseră în acelaşi an,
pentru a face concurenţă, pare-se, intelectualilor atraşi de V. Morţun în jurul
revistei Contemporanul”.
Povestitorul
a legat o relaţie de prietenie strînsă cu tinerii membrii ai Cercului. Deseori,
aceştia veneau să petreacă ore bune la bojdeuca din Ţicău în compania lui
Creangă. „Cînd era frumos, îl găseau în genere pe bătrînul prieten în cerdacul
dindărătul locuinţei: îmbrăcat într-un halat de cameră, cu papuci, cu o tichie
pe cap, era lungit pe o saltea, direct pe pămînt, înconjurat de vreo
douăsprezece pisici blînde, pe care le striga pe toate după nume; scria, numai
dacă boala nu-l necăjea (...). Vizitele se prelungeau adesea pînă noaptea
tîrziu; uneori aveau loc discuţii despre probleme serioase, alteori Creangă
citea fragmente din Poveşti sau Amintiri şi acele zile erau considerate de
vizitatori ca nişte zile de sărbătoare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu