Proverbele românilor din România,
Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII de Iuliu A. Zanne,
București, 1901.
1.
A fi Irod (I. Creangă).
Adică frumos îmbrăcat.
2.
În casa cutăruia se vrea putea cânta sfânta liturghie (Nic. Costin).
Se dzice pentru o casă forte curat ținută.
3.
A'i trage o liturghie.
A'i trage o dușcă, a be vin sau rachiu.
4.
Nu tote maicele sunt surorile lui Hristos.
a) Adică nu tote se portă cum se cade, nu
tote sunt cinstite.
b) Să nu judecăm după aretare.
5.
Par'că 'i Maica Domnului.
Adică stă smerită; se dzice pentru o femeie
fățarnică.
6.
A cura (alerga) ca la Mesia Jidovii (N. Costin).
Cu mare încredere.
7.
Bun de minuni (Iord. Golescu).
Se dzice pentru cel ce e pricina reutăților
(Golescu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu