Proverbele românilor din România,
Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII de Iuliu A. Zanne, București,
1901.
CĂPETÂIU
1. Puseiu dorul căpetâiu (B. P. Hasdeu)
A renunța la
dragoste.
2. A'i pune capul căpetâiu.
A 'l ucide.
3. A umbla fără (nici un) căpetâiu (A. Pann).
Fără nici un rost.
4. A fi fără căpetâiu.
Om ne-statornic,
derbedeu.
5. Om fără căpetâiu; nici cățel, nici purcel.
Se dzice de omul
care nu are nimic după dînsul, adică nici casă, nici femeie, nici copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu