14 iulie 1967 - ultima zi din viața lui Arghezi
1880 - Epitaful scris de Tudor Arghezi ( Ion N. Theodorescu) și dăltuit pe lespedea
monumentului său din Mărțișor ne certifică ziua exactă a nașterii și obârșia sa
oltenească:„Născut la București, la 21 mai 1880, cu origini părinești la Gorj”.
Vede lumina zilei în str. Țărani, nr. 46, în casa părinților săi: „Fiu legitim al
dlui Nae Theodorescu, de ani treizeci și unu, comersant, și al dnei Maria, de
optsprezece” (cf. act de naștere nr. 542).
1967, 14 iulie. La orele nouă seara, Tudor Arghezi închide ochii pentru
totdeauna. Este înhumat în grădina casei din Mărțișor, alături de Paraschiva,
„soția, sora și prietena de viață”.
(Extrase din Curiculum vitae, semnat în mai 1997 de Mitzura Arghezi.
Amănunțit, vezi volumul „Cimitirul Buna-Vestire”, Ediția 100+1 capodopere ale
romanului românesc).
Psalm
Te drămuiesc în zgomot
și-n tăcere
Și te pândesc în timp,
ca pe vânat,
Să văd: ești șoimul
meu cel căutat?
Să te ucid? Sau
să-ngenunchi a cere.
Pentru credință sau
pentru tăgadă,
Te caut dârz și fără
de folos.
Ești visul meu, din
toate, cel frumos
Și nu-ndrăznesc să te
dobor din cer grămadă.
Ca-n oglindirea unui
drum de apă,
Pari când a fi, pari
câns că nu mai ești:
Te-ntrezării în stele,
printre pești,
Ca taurul sălbatec
când se-adapă.
Singuri, acum, în
marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă
mai măsor,
Fără să vreau să ies
biruitor.
Vreau să te pipăi și
să urlu: „Ești!”
