Penițe pe care timpurile nu le ruginesc

Veșnicul călător

 „În privința datei nașterii lui V. Alecsandri (o „mărturie de mitrică” dă ca dată a nașterii 14 iunie 1918) a fost discuție aprinsă și nu ne rămâne decât să acceptăm una,  mai plauzibilă, aleasă chiar de poet, aceea de 21 iulie 1821. Ivirea la viață a fost romantică. Fugind de răzmeriță înspre munții Bacăului, mama își împlini rostul în căruță, păzită de departe de patru slugi înarmate, sub vehicul fiind culcușul tatălui”, scrie în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, George Călinescu.

Coconașul Vasile a avut o copilărie fără griji, studii alese la Paris, carieră strălucită de ministru și ambasador, de om politic. Este declarat de Mihai Eminescu „rege al poeziei”. Scrie minunate pasteluri, doine și balade. Scrie proză și dramaturgie. Este un pasionat călător, pe parcursul întregii vieți. Moare de cancer hepatic și pulmonar la 22 august 1890, în vârstă de 69 de ani și este înmormântat în parcul conacului de la Mircești. A lăsat îndurerată pe unica fiică Maria, născută dintr-o legătură cvasicasnică cu Paulina Lucasievici. (I.B.)

Dimineața

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze - uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,
Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

P.S. Operele marelui scriitor le puteți găsi pe rafturile Bibliotecii „Ovidius”.