De la o vreme, de Ziua Biruinței societatea face apelul în
Armata celor care au zdrobit fascismul, constatându-se noi pierderi
considerabile. Pe an ce trece, această Armată nu mai rezistă în fața Timpului,
devenind tot mai mică și mai mică. În acel război au fost implicați și
moldovenii, de voie - de nevoie. Numărul lor a fost de aproape 268 de mii,
dintre care 69 400 au căzut în lupte pe tărâmuri străine. Parte din ei au fost
băgați în gura morții. Aproape 260 mii de bărbați au
fost mobilizați de ruși. 69 de mii nu s-au mai întors din război. Alți 7 mii au
servit Armatei Române dintre care le-a fost sortit să se piardă în război doar
350. Potrivit ultimelor date (din 1 aprilie 2014), în viață mai sunt 3 mii de veterani, dintre care 500 de
invalizi. Cei mai mulţi veterani se află în oraşul Chişinău, peste
800. În raionul Făleşti – aproape 115 şi în Edineţ, în jur de
130 de combatanţi. Adică, mai sunt în viață peste o mie de martori, participanți
la acel sângeros măcel.
Pe timpul sovietic s-a făcut mare vâlvă pe
seama lor. Doar propagandă și alta nimic. Să vă povestesc un caz. În ultimii
ani de putere sovietică, la 9 mai, sovietul sătesc din Perrita a hotărât să
facă cadouri văduvelor de război câte un șal și, din neglijență, au uitat de o
bătrână, care, rămasă văduvă cu doi copii, a rezistat cum a putut timpurilor
grele. Fiind fidelă unicului său bărbat, ea n-a acceptat un altul. Ion Tolocanu
a fost șef de detașament și a căzut pe câmpul de luptă în Polonia. După sărbătoare, șefii și-au dat seama de
gafa comisă și au venit la văduvă cu daruri scumpe, însă femeia le-a refuzat. Prea
mare i-a fost obida. Cu acel greu pe inimă a și plecat în lumea celor drepți,
la Ion al său, unic pe vecie. Pentru acești oameni, atinși de focul războiului,
nu sunt atât de importante darurile, care nu răscumpără În nici un fel
pierderile. Pentru ei este importantă atenția noastră, respectul memoriei lor.
E greșit să spunem că Biruința din 1945 se
datorează doar unui popor. A învins întreaga omenire, cu prețul milioanelor de
vieți. Așa că, dacă și sărbătorim această victorie, o facem datorită jertfirii de sine a întregii Europe, la care
s-au alăturat și americanii, și alte popoare. Astăzi, să plecăm capul în fața
mormintelor și monumentelor ridicate în amintirea lor. Acolo sunt și părinții
noștri, buneii și străbuneii, moșii și consătenii noștri.
Azi să trecem peste politici murdare. Războiul
cela s-a încheiat 70 de ani în urmă. Dar, au fost și alte războaie, la fel de
sângeroase, în care au pierit consângeni de-ai noștri. Or, despre ei s-a
pomenit mai pițin sau aproape de loc. Acești o mie de veterani, rămași în viață,
nu poartă nici o vină. Deci, să-i petrecem cu demnitate în ultima bătălie cu
Timpul. Creștinește. (Ion BORȘ)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu