Omul ca pâinea - 30 de ani de eternitate

File vechi de calendar chișinăuian

Astăzi, se împlinesc 30 de ani de la trecerea în neființă a poetului, publicistului, eseistului și traducătorului Liviu Damian, decedat subit la numai 51 de ani.

Liviu Damian s-a născut  în anul 1935 în satul Corlăteni, Râșcani  A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1960). A activat în calitate de redactor adjunct al revistei „Nistru”, redactor-şef al Comitetului de Stat pentru Edituri şi secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor (1976-1986). A debutat editorial cu placheta de versuri „Darul fecioarei” (1963). Apoi tipăreşte o serie întreagă de volume reprezentative de poezie: „Ursitoarele” (1965), „Sînt verb” (1968, 1990), „De-a baba iarba” (1972), „Un spic în inimă” (1973, 2002), „Partea noastră de zbor” (1974), „Mîndrie şi răbdare” (1977), „Altoi pe o tulpină vorbitoare” (1978), „Salcîmul din prag” (1979), „Maraton” (1980), „Inima şi tunetul” (1981), „Coroana de umbră” (1982), „Cavaleria de Lăpuşna” (1985, 2004), „Scrieri” (vol. I-II, 1985), „Poezii şi poeme” (1986), „Saltul din efemer” (2003). A practicat eseul, publicînd cărţile „Îngînduratele porţi” (1975), „Pîinea” (1976), „Dialoguri la marginea oraşului” (1980). Un mare îndrăgostit de poezia lui George Bacovia şi Nicolae Labiş, bun prieten cu Nichita Stănescu „Poetul luptîndu-se cu imaginaţia”. A tradus din poeziile lui Iustinas Marţinchiavicius, Vladimir Solouhin, Pablo Neruda, Ianis Rițos, Nazîm Hikmet ş.a. A fost distins cu Premiul „N. Ostrovski” al fostei URSS (1967), a obţinut Premiul de Stat al RSSM (1984), Maestru Emerit al Artei (1985), a primit „Insigna de Onoare". În 1995, în satul de baștină al poetului a fost inaugurată Casa Muzeu „Liviu Damian”, iar 2000 pe casa din Chișinău, unde poetul a locuit în ultimii ani de viață, a fost dezvelită o placă memorială.

„Ca și creația pentru adulți, poezia pentru copii a lui Liviu Damian se concentrează în jurul câtorva probleme - pământul și pâinea, dăruirea omului, creația, neostoita sete de frumos și bine” (Eliza Botezatu)

Din colecția Bibliotecii „Ovidius”: Scrieri alese, 2 volume (Chișinău, 1985); Sunt verb (Chișinău, 1990); Melcul și steaua (Chișinău, 1996); 100 de poeme (București, 2011); Saltul din efemer (București, 2003); Aștept un arici (Chișinău, 2004).